Alegerile din Catalunia: președinte în exil, vicepreședinte în închisoare și separatiștii rupți în două. Pulsul planetei

Alegerile din Catalunia, determinate de Guvernul spaniol după declararea unilaterală a independenței, anunță cea mai ciudată situație posibilă.

Mai întâi, separatiștii s-au rupt în două, secesioniști și constituționaliști, respectiv cei care merg înainte cu separatismul declarat și asumat unilateral de către Catalunia și, respectiv, cei care consideră că pasul nu se poate face fără cooperarea și negocierea cu Madridul, în contextul constituției existente.

Astfel, cea mai mare schimbare vine de la Marta Rovira, secretar general al partidului naționalist de stânga Esquerra Repúblicana Catalunya (ERC), în momentul de față pe primul loc în sondaje, care l-a înlocuit pe vicepreședintele Oriol Junqueras (rivalul lui Puidgemont), încarcerat la Madrid pentru susținerea declarației unilaterale de independență. Rovira susține că nu s-a pus niciodată problema unei declarații unilaterale de independență, ci doar în colaborare cu Madridul. În plus, a adăugat că va fi sânge pe străzi și gloanțe adevărate, nu de cauciuc, dacă guvernul din Catalunia nu renunță la ideea declarației unilaterale de independență. Junqueras, însuși, a declarat că renunță la unilateralism și că a fost o eroare, de aceea caută dialogul cu Madridul.

Problemele ERC sunt importante, cel mai vechi partid din Catalonia, fondat în 1931, cu un an înaintea acordării statutului de autonomie, a fost declarat ilegal în 1939, iar în 1940 liderul istoric al partidului, Lluís Companys, a fost executat în fața plutonului, prin împușcare. ERC a pierdut avantajele temelor sale de stânga prin acoperirea cu vălul bătăliei naționaliste a programului său și prin asocierea cu dreapta lui Artur Mas și acum Puigdemont.

Vreme crâncenă în ziua alegerilor. Estimările ANM pentru duminică

WhatsApp, două modificări revoluționare. Experiența utilizatorilor se schimbă radical

Actualele alegeri mai creează un precedent în regiune, respectiv perspectiva ca regiunea să aibă primul președinte femeie. Dacă Rovira i-a luat locul în competiția electorală cu Junqueras, Elsa Artadi conduce campania partidului lui Puigdemont, fostul președinte, aflat în exil autoimpus în Belgia, de unde a declarat că nu va reveni până după alegeri. Guvernul spaniol a ridicat presiunea de pe guvernul belgian și din alte state europene, anulând mandatul internațional de arestare a lui Puidgemont, dar menținându-l pe cel național. În plus, candidatul Ciutadanos este Ines Arrimadas, ca să cităm doar partidele cu șanse. Singurul candidat bărbat este liderul socialist Miquel Iceta.

E adevărat că, după alegeri, tema separatismului catalan nu va dispărea de pe masa Guvernului spaniol. Pe de o parte, va exista partida pro-integristă, a menținerii în Regatul spaniol a Cataluniei, apoi partida separatistă dar constituționalistă, care pare cea mai importantă și optează pentru negocieri și acordul cu Spania în perspectiva câștigării independenței, și partidul lui Puidgemont, respectiv partida pro-independență cu orice preț, chiar și unilaterală. Deci e de așteptat o posibilă majoritate care optează pentru negocierea cu Madridul, că e vorba despre separatism sau menținerea statutului, dar și o majoritate pro-separatistă, care aspiră totuși la independență, chiar dacă mijloacele sunt diferite. Nu putem anticipa rezultatele la urne de joia viitoare.

Marea problemă este faptul că alegerile merg astfel mai departe, în condițiile politicilor restrictive ale Spaniei de acordare a dublei cetățenii. Majoritatea rezidenților din Barcelona, de exemplu, sunt cetățeni străini, care nu șiau putut lua cetățenia spaniolă deoarece au cetățenia țării de origine și nu vor să renunțe la ea. Astfel, deși sunt principalii în privința aportului economic, acești străini – europeni, dar fără cetățenie spaniolă – nu pot vota nici la alegeri, nici la referendum.

Revizuirea situației dublei cetățenii (cu certitudine nu pentru această rundă de alegeri) ar permite Spaniei să aibă mult mai mulți susținători pe teren în favoarea menținerii în Regat. Politica spaniolă permite doar câtorva state și în condiții stricte dobândirea unei a doua cetățenii spaniole, deci păstrarea primeia, regula fiind o singură cetățenie, cea spaniolă.