Anunțul făcut de Președintele Donald Trump privind recunoașterea formală a Ierusalimului drept capitală a Israelului și, respectiv, mutarea Ambasadei SUA în Ierusalim a determinat un adevărat cutremur în Orientul Mijlociu. Nu pentru că Președintele SUA ar fi creat un precedent: o lege funcționează din 1995, dar prevederile ei au fost prorogate succesiv de către toți Președinții americani.

La acea oră, acesta a fost un instrument de negociere a procesului de pace din Orientul Mijlociu și ambiguitatea constructivă a validat un proces de pace în derulare pe liniile celor două state, dar și varianta unui Ierusalim nedivizat, capitală posibilă a celor două state, deodată. Doar că acest pas astăzi, pe un context internațional deja în eboluție, riscă să arunce în aer ultimele urme de stabilitate din regiune.

Ca să fim corecți, gestul este fundamental unul simbolic, nu unul de substanță. Nu se petrece nimic direct și consecințele acționale și faptice sunt relativ reduse. Însă în Orientul Mijlociu, atât taberele, liniile de forță cât și legăturile între diferiții actori sunt suficient de fragile și ambigue pentru a permite acțiuni diverse, dar în egală măsură conțin elemente de instabilitate și nervozitate excesivă, care riscă să tulbure definitiv regiunea. Încălcarea unor linii roșii naște reacții pe tot spectrul, în regiune, de la extrema aprobare entuziastă a Israelului la reacțiile furibunde în Fâșia Gaza, în statele arabe sau în Turcia. Este pregătită SUA să se confrunte cu reacțiile care nasc astăzi? Sau e vorba despre o mișcare curajoasă, temerară, menită să schimbe jocul și să determine reacții și redesenare a tablei de joc, după blocajul de ani de zile într-un șah etern?

 

Cert e că reacțiile imediate se anunță violente și complicate. De la cele ale organizațiilor palestiniene, la cele radicale și extremiste, poate chiar teroriste, la cele de sancționare a actualei posturi a SUA, toate vor remodela Orientul Mijlociu. Iar principalii vizați de costurile directe sunt tocmai locuitorii statului Israel, între care numeroși evrei de origine română. Orice acțiune de retorsiune a întregului spațiului arab și musulman va viza direct locuitorii statului Israel. E dificil de spus dacă gestul lui Donald Trump, în sensul promisiunilor repetate a tuturor președinților americani, este unul care „rupe cu ipocrizia corectitudinii politice” sau unul care aruncă în aer Orientul Mijlociu, creând premizele unei izolări a SUA și Israelului în regiune și în lume, a creării condițiilor unei preeminențe în regiune a altor actori.

 

Reacțiile sunt complicate și inegale. Încă premature, multe dintre ele lesne de anticipat. Iar primele zile și primele atacuri vor fi mai degrabă reflecția frustrării și a emoției. Însă imediat după primul val, vor interveni și celelalte reașezări, care ele sunt de durată, și vor da trendurile situației din Orientul Mijlociu în viitor, a relațiilor dintre diferiții actori.

 

Un lucru este însă cert, și a fost subliniat de către toți comentatorii: procesul de pace din Orientul Mijlociu s-a încheiat, iar în liniile pe care le cunoaștem, situația nu are cum să revină repede la normal. Nu-mi imaginez că SUA ar avea o formulă magică de acțiune simbolică în compensare care să contrabalanseze în favoarea palestinienilor situația curentă. Nu cred nici că Israelul are dorința de a schimba în mod fundamental situația curentă pentru a echilibra anunțul de aseară – de exemplu prin eliminarea coloniilor construite recent sau prin revenirea la ideea intengibilității frontierelor din 1967.

 

Mai degrabă cred că suntem într-un adevărat proces de resetare a întregii scene strategice din Orientul Mijlociu. Cu consecințe imprevizibile, mult hazard, dar și multă emoție ce se poate deconta în acțiuni necugetate ale actorilor mai vivace și agresivi. Sper ca SUA să fi evaluat efectele și să fie reușit să realizeze un plan de gestiune a consecințelor, dacă nu să gestioneze imprevizibilitatea actuală în favoarea unor gesturi inedite mai departe, în linia procesului de pace regăsit. După reacțiile generale constatate, se pare că vorbim dacă nu de o surpriză, de o acțiune neconsultată cu statele din regiune și actorii din Orientul Mijlociu, în orice caz neacceptată în această formă. Iar rezultatele sunt de-a dreptul imprevizibile.