Titlul de Shogun a devenit cunoscut în lumea întregă este după ce romanul cu același titlu al scriitorului James Clavell, publicat în anul 1975, a devenit un bestseller, fiind tradusă în numeroase limbi și ecranizată în anul 1980 într-un serial de televiziune.
Titlul de shogun, Sei-i-tai shogun care însemna „marele general care subjugă barbarii din est”, ca instituție guvernamentală, echivalent cu cel de “generalissim”, a fost acordat inițial de împăratul Go-Toba (1184-1198) șefului clanului Minamoto, Yoritomo, în anul 1192, astfel conferindu-i puterea militară în stat. Japonia a fost cârmuită de shoguni timp de șapte secole, însă doar cinci familii au deținut această demnitate.
Ultimul shogun a fost obligat să predea puterea, pe 9 decembrie 1867, fiind restabilită autoritatea împăratului la 3 ianuarie 1868, Dinastia Meiji, până în 1912.
În timpul Japoniei feudale Shogunul deținea cea mai multă putere, în timp ce Împăratul era mai mult o păpușă sau o figură cu foarte puțină putere adevarată. În ianuarie 1867, Tokugawa Yoshinobu devine al cincisprezecelea şi ultimul shogun Tokugawa. Acceptă postul fără prea multă tragere de inimă. În februarie 1867, împăratul Komei moare. Are loc încoronarea noului împărat Mastsuhito (Meiji). Noiembrie 1867 - Tokugawa Yoshinobu demisionează din funcţia de shogun din cauza unui compromise. Autoritatea politică a shogunului se reîntoarce la împărat, în timp ce şeful casei Tokugawa îşi menţine pământurile şi continuă să fie prim-ministru.
Ultimul shogun, Tokugawa Yoshinobu, nu și-a făsut sepuku cum era tradiția, ci a trăit, după abdicare, un timp în obscuritate, dar mai apoi a fost primit la curtea imperială.
După reunificarea Japoniei sub dominaţia shogunilor din casa Tokugawa, la începutul secolului al XVII-lea, shogunii au aplicat o politică de izolare a Japoniei pentru a împiedica pătrunderea influenţelor economice şi politice ale continentului european.
Shogunii Tokugawa îşi mută capitala la Edo, azi Tokyo, care, dintr-un mic sat de pescari, devine centrul politic al ţării. În timpul domniei primilor shoguni Tokugawa - Ieyasu (1603-1605), Hidetada (1605-1623) şi Iemitsu (1623-1652) - atât străinii, cât şi japonezii convertiţi la creştinism au fost persecutaţi cu multă asprime, până în anul 1640 fiind expulzaţi toţi europenii din Japonia.
Faptul a dus la declanşarea unor mişcări de revoltă între 1637-1638. Perioada Edo a fost epoca în care s-au creat instituţiile politice, economice şi sociale, într-un mediul cultural specific, care au influenţat (şi chiar au determinat) evoluţia societăţii japoneze până în zilele noastre. Perioada tatonării de către străini a pătrunderii în Japonia corespundea pe plan intern cu accentuarea crizei politice şi sociale a regimului shogunatului Ashikaga şi, prin aceasta, slăbirea capacităţii lui de ripostă în faţa ofensivei din exterior.
Recomandările noastre
