Istoricul și scriitorul Stelian Tănase susține, pe blog, că PSD este un partid neo-comunist unic în fostele țările sovietice: formațiune cu tradiții bolșevice (șovine și xenofobe) care proferează un primejdios populism de factură sud-americană. Motivul, explică Tănase, rezidă în faptul că, pe malurile Dâmboviței, nomenklatura a fost fost îndepărtată târziu din prima linie a FSN-PDSR-PSD, și doar parțial, ceea ce a favorizat continuarea vechilor derapaje și imposibilitatea unei reforme interne autentice.

EVZ vă prezintă declarațiile lui Stelian Tănase.

Născut din PCR

”Pentru PSD, (născut direct din PCR in decembrie 1989) rădăcinile bolșevice sunt încă foarte vizibile în reflexele autoritariste, în predispoziția de a cenzura. Apoi în acțiunea în forță și tendința de a reduce la tăcere pe ceilalți. Se manifestă în importanta acordată propagandei. In agresivitatea curentă și violenta practicată în multe ocazii. Zilele trecute un lider PSD amenința cu instaurarea dictaturii! Este exact! Multora dintre liderii PSD le trece asta prin cap asta cind simt că le este amenințată puterea (...)

Partid post-comunist unic în fostele țări sovietice

PSD este un partid vetust, nedemocratic, nereformat, un dinozaur politic. Este un partid post-comunist, unic în țările fostului bloc sovietic. Acolo asemenea partide au dispărut in anii 90. Cauza – acolo s-a produs ceea ce se numește in teorie „circulația elitelor„. Nomenklatura a fost înlocuită de la putere înca din 1990 cu adversarii ei – democrați de format occidental. Ceea ce nu s-a întîmplat în România decît tirziu, în 1996, și numai partial. În 1989 decembrie un eșalon al PCR a preluat puterea sub titulatura FSN.

Șovinismul și xenofobia PSD

De la o vreme, o altă direcție și-a făcut apariția. PSD părăsește cumva această linie să îi zicem de stînga, dar nu pentru a se apropia de centru (cum ar fi vrut Geoană de ex), un centru liberal sau creștin-democrat. PSD capătă o coloratură tot mai populistă. PSD încearcă să devină un catch-all-party. În campania electorală de anul trecut și-au făcut apariția în discursul pesedist temele populiste – xenofobia, naționalismul, șovinismul, traditionalismul concomitent cu apropierea de biserică, mai ales de cea ortodoxă.

Discursul anti-capitalist

S-au auzit tot atunci discursuri împotriva străinilor, atacuri frecvente contra investitorilor străini. S-au auzit acuzații că ne fură țara, că ne cumpără pămînturile, că nu plătesc taxe și duc acasă banii ciștigați aici cu sudoarea poporului. PSD acuză (pe cine? ) că România a ajuns o colonie a capitalului străin! E un discurs in totul vehement anti-capitalist. Regăsim aici și vechiul dicton apărut in 1990 – Noi nu ne vindem tara! amplificat insă mult. Populismul este vazut la vîrful PSD ca o rețetă de a salva partidul, de a-i opri declinul.

Bolșevism amestecat cu populism sud-american

Ce se intimplă în PSD este o cotitura majoră care schimba datele problemei. PSD devine pe zi ce trece un amestec de stinga ideologizată, dogmatică și rigidă, de orientare bolșevică ( nu post-marxistă cum zicea cineva recent ) amestecat cu populism ( de tip sud-american adesea). Două sunt cauzele acestei schimbări la față a/ schimbarea structurii sociale ca efect al tranziției, plus exodul a 4,5 milioane de români în Occident ca și pierderea atractiei discursului stingist post-comunist. b/ Contextul extern produce masiv populism în rîndul elitelor politice. Prin contagiune, liderii PSD împrumută din vecini aceste tipare. E de văzut încotro se îndreaptă PSD sub aceste impulsuri contradictorii”, scrie Stelian Tănase, pe blog.