O declarație care a pus pe jar lumea politică a venit din partea ministrului Apărării. Unor politicieni li s-a părut a fi un semn de defetism exagerat, altora li s-a năzărit că a dat publicității date confidențiale, iar cei mai limitați au invocat lezarea onoarei militare.
De această dată eu sunt de partea unui membru al cabinetului Tudose, care a făcut o declarație realistă, deloc defetistă și plină de semnificații.
Haideți să vedem ce a declarat, ca să ne putem da cu părerea. „Pare, să zicem, o flotă de jucărie flota României, în comparație cu ce are dispus în momentul de față Federatia Rusă la Marea Neagră, dar așa cum spun colegii mei generali, militari de carieră, există o filozofie. Pană să încerci să ajungi să lansezi rachetele respective, este bine să demonstrezi adversarului potential că ai capacitatea de descurajare (...) Semnalul pe care îl dăm unei astfel de forțe este da, probabil că într-o confruntare directă ai să mă bați, dar asta o să te doară destul de tare”, a declarat marți Mihai Fifor.
Ce l-a apucat pe ministru, vă întrebați. Cel mai simplu răspuns este că asistăm la o încercare de rebalansare a forțelor militare în zona Mării Negre. Vă mai aduceți aminte de declarația lui Traian Băsescu din 2005, cea referitoare la modul în care Rusia tratează Marea Neagră ca pe un lac rusesc, nedorind ca eventualele conflicte să fie internaționalizate. Dacă nu, evenimentele din ultimii 22 de ani au demonstrat că fostul președinte are dreptate. Conflictul din Crimeea a avut ca scop principal securizarea bazei militare de la Sevastopol, principala baza navală a Rusiei la Marea Neagră. Lipsa de reacție, dată și de imposibilitatea exercitării efectivă a forțelor, a consfințit această cucerire, dar a ridicat numeroase semne de întrebare.
Cum poate acționa NATO în Marea Neagră? Convenția de la Montreaux din 1936 a limitat extrem de mult circulația navelor militare. Vasele de război ale statelor din afara bazinul Mării Negre cu o greutate mai mare de 10.000 de tone nu pot intra în acest spațiu. În cazul în care mai multe nave ale aceleiași țări intră în Marea Neagră, tonajul lor total nu trebuie sa depășească 45.000 de tone. Mai mult, submarinele trebuie sa navigheze numai la suprafață. Și multe altele.
Este greu de presupus că flota românească va ajunge să se confrunte cu cea rusească, singură și fără suport. Dar, în orice scenariu strategic România are datoria de a riposta și de a oferi 24/48 de ore de răgaz pentru desfășurarea militară.
Principala forță de descurajare a NATO este Turcia, gardienii Strâmtorii, a cărei flotă militară pare mai numeroasă și mai modernă decât cea a Rusiei. Un grup de luptă sub pavilion NATO se află în permanență în Marea Egee, iar în Marea Neagră se patrulează prin rotație. Dar vorbim de zeci de vase, de o duzină de submarine, rușii mândrindu-se cu crucișătorul Moskva, clasa Slava, dar și posibilitatea de a combina atacul naval cu cel aerian. Vedeți undeva flota românească în această balanță? Nici nu aveți unde.
De aceea acum se desfășoară un program ambițios de modernizare, înzestrare și înarmare a flotei românești la Marea Neagră. Descurajare și apărare sunt cuvintele-cheie ale acestui program. Poate că Mihai Fifor nu a găsit cele mai potrivite cuvinte, dar propaganda rusească trebuie uneori contracarată cu declarații ferme.
Mai mult, un analist mi-a desfășurat cu mult timp înaintea acestor evenimente un scenariu de război care mi-a dat fiori: Ce facem dacă într-o noapte, Rusia desfășoară o forță de desant undeva la gurile Dunării? Stabilește un cap de pod și nu înaintează. Doar stă, ca să demonstreze că își permite să facă orice în Marea Neagră! În scenariul optimist pentru noi, forța de desant este spulberată de Armata Română. Pentru că, așa cum spuneam, chiar dacă vorbim de un scenariu tip war-games, în lumea modernă totul este posibil. Iar cazul Crimeei a dat măsura a ceea ce se poate întâmpla. Improbabil, dar măsurabil în cazul României.
D-aia are nevoie România de o flotă militară! Care să nu mai fie una de jucărie.
Recomandările noastre
