„Probabil că aici este definiția haosului în ceea ce privește managementul”, stabileşte de la bun început cadrul discuţiei Doina Gradea. „E o realitate că există angajaţi în TVR care nu vin la serviciu, completează șefa interimară a postului public de televiziune, pentru care prioritatea numărul 1 a mandatului este controlul costurilor și al oamenilor, astfel încât „să nu se cheltuiească banii aiurea, să nu se irosească”. Publicăm, în ediția de astăzi, prima parte a interviului acordat „Evenimentului zilei”

- Ileana Ilie Ungureanu: De ce ați acceptat să ocupați postul de președinte- director general interimar al Televiziunii publice?

- Doina Gradea: De ce să nu accept?! Pot să fac asta. Am încredere în mine. Eu nu am rănit pe nimeni niciodată, nu am schimbat niciodată în rău – voluntar sau involuntar – viața oamenilor, iar, dacă am făcut-o într-o măsură mai mică, mi-am cerut scuze și am sperat tot timpul, ca și acum, să nu dezamăgesc. În primul rând să nu mă dezamăgesc pe mine. N-am primit nimic gratis în viață. Și nu m-am ferit să o iau de la capăt. În '92 am intrat în presă fără să știu ce e aia presă: m-a luat un prieten de mână și mi-a zis că dacă sunt eu așa deșteaptă și îi corectez textele, atunci să mă duc și să fac eu textele. E vorba de Andrei Boncea. În '94 am început televiziune fără să știu televiziune. Adrian Sârbu mi-a zis că o să mă descurc și într-un an de zile știam televiziune pe pâine. În '98 am început să fac ceea ce se numește „corporate affairs”, nici nu auzisem de așa, nu știam ce înseamnă.

- V-a dat prin gând că vrea să vă treacă pe linie moartă cumva?

- În momentul ăla da, am crezut că nu are ce să-mi dea de făcut, că îmi dă ceva ce sună ciudat pentru că vrea să scape de mine. Nu era cazul, pentru ca să ai toată relația cu acționarii, cu autoritățile, cu salariații, să supervizezi tot ce înseamnă acte, resurse umane, marketing, PR nu-i puțin lucru. Apoi, cu Pro TV Internațional am avut vreo două zile în care nu am realizat efectiv ce mi se întâmplă. Am pornit la drum cu un pic de inconștiență, am zis că sună bine, și, pe urmă, când am început să realizez ce poziție ocup am mai avut o perioadă de o zi-două în care m-am speriat, cum a fost cazul și acum, cu TVR. În momentul în care semnezi pentru milioane de euro zilnic și știi că ai în spate 2.400 de angajați, mai mult sau mai puțin cu câteva zeci, trebuie să- ți asumi lucrurile astea.

- Care e principala lecție pe care v-a predat-o Adrian Sârbu?

- M-a învățat că în viață trebuie să avem principii și repere morale. Nu aș vrea să audă parcă, dar o să o spun, poate că e timpul să afle, eu întotdeauna am fost extrem de principială, dar el, care m-a îndemnat să fac asta, nu prea.

„Nu m-am simțit încă sabotată de angajații TVR. Amenințată am fost” 

- Cum v-a primit echipa TVR? Simțiți că vă sabotează din interior?

- Am stabilit o regulă împreună cu directorul de resurse umane. Vizităm în fiecare dimineață câte un departament, să vedem cine e la serviciu la ora 8.30. Mă duc, îi salut, îi întreb ce fac, dacă sunt în regulă, ce probleme au. Mă simt bine între ei. Nu m-am simțit încă sabotată. Amenințată, da, am fost. În primele zile am fost amenințată și șantajată de unii colegi.

- Cum? Ce vi s-a zis? Dați-mi un exemplu.

- Diverse. Consider că amenințările sunt copilărești și neserioase și nu le dau importanță. Să vezi oameni mari, care au trecut de o vârstă, că pun problema așa, ți se pare cel puțin de grădiniță. Nu mi s-a părut în regulă nici că am fost în vizită la un studio teritorial și am fost trasă la răspundere de angajații de acolo că de ce am decis să-l pun pe X director. Mandatul meu prevede că pot numi directori.

- Directorii televiziunii sunt numiţi politic. Nu aţi simţit de la început că acest lucru vă taie din independenţă?

- Sunt influenceri foarte importanți care m-au descris ca fiind o tipă docilă. M-a amuzat foarte tare și am și comentat cu foști colegi din ProTV. Eram cea mai nonconformistă și printre puținii care îndrăzneau să-l contrazică pe Adrian Sârbu, deci nu poți să spui despre mine că sunt docilă. Nu poți să spui despre mine nici că sunt oportunistă, pentru că toată viața mea am stat într-un loc, acum am venit aici. Eu știu că oportunist înseamnă altceva. Am fost și sunt țintă. Sunt conștientă de lucrul acesta, așa că mă amuz și merg mai departe. Cei care au scris îmi sunt cunoscuți, am și lucrat cu unii dintre ei. Nu o iau personal. Nici oportunistă și nici docilă n-am fost niciodată.

„Sunt obișnută cu puterea”

- Să revenim la TVR. Știaţi că o să fiţi propusă? De când? Cine v-a anunţat şi când aţi purtat primele discuţii în acest sens?

- Nu am știut că o să fiu propusă. Nici că va avea loc această schimbare. Am aflat doar cu două zile înainte de numire. Nu e foarte relevant cine mi-a spus mie, e clar că decizia a fost la cel mai înalt nivel. E o decizie a partidului, prin liderii săi. Nu am avut discuții. A fost fix așa: tu vei fi..., iar eu am zis: ok.

- Dacă vi se va propune, luați în calcul și să ocupați postul plin?

- Nu știu. Văzând și făcând. Întotdeauna interimatele sunt foarte grele. A fost o decizie luată în scurt timp, mai departe nu știu exact ce să vă spun. Depinde de configurația unui Consiliu de Administrație viitor, pentru că e foarte greu să nu ai majoritate. Am trăit această experiență în fostul CA, unde inițial nu a fost majoritate și a fost destul de greu. Ideea este că Parlamentul ne numește și tot Parlamentul ne scoate de pe funcție. Asta îi supără pe unii. Și, în general, cei care au trecut pe aici s-au obișnuit cu poziția – e o funcție de demnitar, asimilată celei de ministru, ai putere, ai telefoane operative de la STS pe masă, poți merge până departe – și le pare rău când pleacă, sunt supărați, consideră că au făcut tot ce au putut mai bine și că nu merită să fie schimbați.

- Cu dvs. nu o să fie așa?

- Eu am cunoscut puterea și în mediul privat, am avut o funcție foarte mare unde am fost. Deci nu e nimic nou pentru mine. Sunt obișnuită cu puterea. - Ce salariu aveți din această poziție? Conform legii este salariul echivalent cu salariul unui ministru (14.500 de lei brut pe lună, conform noii legi a salarizarii unitare – n.r.).

„Avem echipamente vechi pe cât de veche e televiziunea”

- De ce a fost respins raportul de activitate al SRTv? Instituția a încheiat pe plus anul 2016 din punct de vedere financiar.

- Raportul a fost bun pe hârtie, dar profitul operațional nu se regăsește în realitate. Mergeți cu mine să vedeți cum arată Televiziunea Română: la știri, dar și la alte departamente, nu s-a mai zugrăvit de 15 ani, mochetele sunt rupte, curge apa, e inundație, pentru că acoperișul nu e reparat. Despre ce profit vorbim? Avem echipamente vechi pe cât de veche e televiziunea.

- Pentru anul în curs cât este bugetul alocat investițiilor?

- Un milion și puțin de euro. În televiziune, „that's peanuts", înseamnă mărunțiș, nici cablurile nu le cumperi. Poate exagerez, dar este nimic având în vedere starea de degadare gravă în care este baza tehnico-materială a TVR. Bun, pe hârtie avem profit operațional, dar cum arată televiziunea?! Mai e realist acest profit?

- I-ați propus Irinei Radu să facă parte din managementul instituției?

- Infirm aceste zvonuri care au apărut în presă. Nu i-am propus niciodată să fie în management și nu este în intenția mea să o fac pe viitor, atâta timp cât mai rămân aici. Nu comentez faptul că a fost contrariată și nu a înțeles motivul demiterii. Are motivele ei, a muncit și ea, a făcut eforturi.

- V-ați făcut o idee despre situația TVR-ului? În ce stare ați găsit instituția?

- Am descoperit că este un haos fără margini – probabil că aici este definiția haosului în ceea ce privește managementul. Gândițivă că directorii se numesc coordonatori cu atribuții și, practic, nu au un mandat clar cu obiective. Ei ce să-și asume? Pentru ce să fie trași la răspundere? Vin președințiidirectori generali interimari și ei se uită la noi precum nemuritorii de pe Insula Paștelui. Pe modelul: ca voi am mai văzut, noi rămânem, voi plecați.

- Interesul lor e să rămână în TVR. Mă gândesc la acei directori „numiţi pe viaţă“, de care au vorbit în repetate rânduri ex-președinți ai TVR.

- În momentul ăsta noi avem cel mai mare număr de directori, sau, mă rog, coordonatori cu atribuții de nu știu ce. Sunt aproape 80 în organigramă și nu au mandate precise. Ca interimar am un mandat limitat, dar în momentul în care va veni un Consiliu de Administrație trebuie să înțeleagă că organizarea, cu toate procedurile și regulamentele care trebuie respectate de toți angajații, este o urgență. Nu respecți regulile? Probabil că nu vrei să fii angajatul instituției. Și ce ne facem noi și cu SRTv care funcționează ca o societate comercială, cu contabilitate specifică, dar e finanțată de la bugetul statului. Trebuie clarificat și acest lucru. Pentru că toate lucrurile astea confuze nu duc decât la haos.

„Directorii nu știu unde le sunt oamenii”

- Care sunt priorităţile dumneavoastră ca director general interimar al TVR?

- Sunt de puțină vreme angajat al TVR și recunosc cinstit că nu am avut imaginea a ceea ce se întâmplă aici. Stăteam în cutiuța mea, încercam să iau cele mai bune decizii ca membru al Consiliului de Administraţie. Însă ce am constatat din primele zile de când am venit aici este că fiecare din cei aproximativ 2.400 de angajați vrea să vorbească direct cu mine, trecând peste șefii lor ierarhici. Vin dintr-o corporație, cu reguli precise, unde nu stătea nimeni deasupra ta să respecți regulile, și constat aici că regulile sunt maculatură, oamenii nu vorbesc între ei. A fost șocant și m-am gândit ce să fac mai întâi.

- Și ce ați făcut mai întâi?

- Am luat bugetul și organigrama - să văd câți oameni sunt, unde sunt angajați – să discutăm pe ele și să vedem cum putem controla costurile. Am vrut să am imaginea a ceea ce se întâmplă din punct de vedere financiar și să controlez să nu se cheltuiească banii aiurea, să nu se irosească, noi nefiind într-o situație financiară plăcută. Astea au fost propritățile mele: controlul costurilor, al oamenilor, și apoi să înțeleg care este fluxul de lucru.

- Dacă ați găsit haos, există un flux de lucru?

- În linii mari, nu pot să-l numesc chiar flux de lucru. Sunt niște obișnuințe. Am stat zilele trecute într-o ședință și am realizat că directorii de la Canalul 1 și de la Canalul 2 nu știu unde le sunt oamenii, nu știu când și unde le pleacă să lucreze pentru o emisiune sau alta, nu au evidența lor, nu știu ce încărcare au. Prin urmare, vom vedea unde sunt acești oameni, dacă ei vin la serviciu.

- S-a tot scris că există angajaţi în TVR care nici nu vin la serviciu.

- Să știți că e realitate. Noi avem aici o medie de vârstă de peste 46 de ani, iar în zona editorială media este de 50 de ani. Pe ei nu poți să-i trimiți pe teren să alerge dintr-o parte în alta. Și nu se mai poate așa. Ne trebuie oameni tineri, plini de energie. Trebuie să ne gândim foarte serios ce facem cu angajații vechi. Îi putem folosi în alte zone, poate la documentare, se pot găsi variante, doar că trebuie puși acolo unde e nevoie, nu unde vor ei. Grila e sezonieră într-o televiziune, având acest caracter sezonier și resursa umană trebuie să fie mult mai flexibilă. Dacă angajatul nu produce pe timpul verii, de ce să-l plătesc?

În partea a doua a interviului acordat EVZ, șefa interimară a TVR vorbește despre posturile și emisiunile preferate, despre modificările din grila de programe, dar admite și că televiziunea publică a fost mai mult ca „o vacă gata de muls pentru furnizori”, decât o pârghie de influenţă, că sunt mulți angajați pe bază de nepotisme și pile, și explică și cum are de gând să gestioneze jocul politic.