Sfânta Cuvioasă Parascheva și CONTABILII. Stelian Tănase despre PROFITORII și IPOCRIȚII pelerinajului

Sfânta Cuvioasă Parascheva și CONTABILII. Stelian Tănase despre PROFITORII și IPOCRIȚII pelerinajului

„Rămîn ceilalți - sărăcimea, credincioșii, lipsiții de speranță, infirmii, bătrînii – veniți strict să se închine și să sărute racla sfintei”, este concluzia amară a scriitorului, după o analiză dură a tuturor categoriilor de profitori ai pelerinajelor.

„Ce mai freamăt, ce mai zbucium în această săptămînă la Iași, la sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva! Sărbătoarea a devenit, de cînd e un loc de pelerinaj cu zeci de mii de pelerini/zi, o  bună afacere pentru descurcăreți”, scrie Stelian Tănase pe blog

„Multă lume cîștigă din asta, biserica întîi face bani frumoși. Apoi primăria. Negustorii, apoi vecinii care își închiriază closetele din casă. Sunt și vînzătorii de gablonzuri, de icoane, de flori, de cărți cu viețile sfinților, de lumînări, de papuci, tricouri și mileuri.  Vin și taximetriștii la rînd, hotelurile, restaurantele, gazdele. Mai nimeni nu rupe bon fiscal. Așa că se învîrt la greu bani negri. Vin apoi cerșetorii și hoții de buzunare”, este imaginea tristă a lăcomiei și simoniei ce însoțește sărbătoarea hramului Sfintei Cuvioase Parascheva.

Nici presa ce parazitează evenimentul sau politicienii ipocriți ce caută notorietate și imagine nu scapă de analiza amară a scriitorului: „Este un mare eveniment mediatic înainte de a fi unul religios. Lumea adunată acolo prilejuiește televiziunilor transmisii de amploare fără să cheltuiască mare lucru. Evenimentul e fabricat chiar de credincioși, de soborul de preoți în odăjdii, de slujbele spectaculoase. Oricum, dacă e mass-media aici  - vorba unui primar - și lumea politică e de față. Politicieni de vază care n-au călcat de o veșnicie într-o biserică, brusc se arată religioși. Unii nu au intrat în biserică de la trecuta sărbătoare a Cuvioasei Parascheva sau de la Paște. Mai niciunul nu a citit Biblia și nu știe Crezul. Parca îi vad aliniați, azi și mîine mai ales. Se vor avînta să sărute racla, icoanele, sa-și facă nenumărate cruci. Firește, totul se petrece numai în fața camerelor tv. Altfel ce rost ar avea!?”

Stelian Tănase trece apoi în revistă lunga listă de politicieni perindați mai curând prin fața camerelor și a mărimilor Bisericii decât prin fața raclei, „liberali, social-democrati, care ca doctrină sunt pentru separarea statului de biserică” dar „vin ca să fie văzuți de popor, dar și de episcopi, mitropoliți, și dacă au noroc chiar de patriarh”. „Sunt în căutare febrilă de sprijin electoral. Biserica este cel mai puternic „partid” din România. Dacă te pui rău cu ea dai de... dracul!

„Chestia e tot un fel de circ. Dacă nu dau pîine, măcar puțin circ, ca un joc de imagini frumoase, pot să ofere. Efect amplificat mult de transmisiile tv. Dacă nu ar fi atîtea camere tv, nici politicienii nu ar fi atît de prezenți. Ce interesează este această imagine de șefi politici, de vătafi, de inși apropiați de popor și de necazurile lui. Să îi vezi pe acești domni coborînd - anturați de bodigarzi - din Mercedesurile lor negre, direct între milogi, bătrîni, sărăntoci, rupți în cur, cerșetori, schilozi care se tîrăsc să ajungă la raclă, e un mare spectacol. Neapărat să nu îl pierdeți. E bun, in sensul că protagoniștii (miniștri, parlamentari etc) desfășoară o mare artă actoricească…Și e gratis”, mai notează Stelian Tănase.

Rămîn ceilalți - sărăcimea, credincioșii, lipsiții de speranță, infirmii, bătrînii - veniți strict să se închine și să sărute racla sfintei”.