Mâine, 31 august, serbăm Ziua Limbii Române. Dar mai știm să vorbim și să scriem corect în limba română? Bianca Burța-Cernat, critic literar și cercetător la Institutul „George Călinescu” al Academiei Române, a realizat, în exclusivitate pentru cititorii noștri, o analiză tăioasă a „situației la zi”.

Barometrul de consum cultural a arătat, în ultimii ani, că în România se cumpără foarte puţine cărţi, comparativ cu alte ţări est-europene, ca să nu mai vorbim de ţările cu veche tradiţie culturală. Că la noi se citeşte (prea) puţin e un fapt pe care, din păcate, îl puteam bănui chiar şi în absenţa unui astfel de barometru (extrem de util, de altfel): e suficient să deschidem televizorul sau radioul ori să intrăm pe internet pentru a citi ultimele ştiri ca să ne dăm seama de precaritatea culturală şi de agramatismul tot mai agresiv din spaţiul nostru public... Deficienţe legate, în mod logic, de lipsa lecturilor – atît a celor din anii de şcoală, din perioada formării intelectuale, cît şi a lecturilor de după absolvirea şcolii şi obţinerea (pur formală, în destule cazuri) a diplomelor”, consideră Bianca Burța-Cernat.

Punctuația, un moft

„Presa românească actuală ne pune la dispoziţie, zi de zi, oră de oră, mostre (sau, cum ar scrie unii, „monstre”...) de utilizare defectuoasă a limbii române – de la cuvinte folosite inadecvat sau scrise greşit pînă la sintaxa stîngace, chinuită, contorsionată. Mărturisesc, de pildă, că îmi vine din ce în ce mai greu să-mi păstrez calmul atunci cînd găsesc undeva cuvîntul „locaţie” folosit, impropriu, cu sensul de „loc” sau cînd bag de seamă că foarte mulţi dintre vorbitorii de limbă română nu preferă să citească, ci să „lectureze” sau nu trag, pur şi simplu, nişte concluzii dintr-o anumită situaţie, ci – oroare! – „concluzionează”... Cît despre folosirea corectă a punctuaţiei, aceasta pare să fi devenit, în ultima vreme, un moft”, sună verdictul dur al cercetătoarei.

Virgula dintre subiect și predicat

În continuarea ideii despre regulile de punctuație: „Nu mai contează, în fond, o virgulă aşezată strident între subiect şi predicat sau detaliul că, în funcţie de prezenţa sau de absenţa unei virgule într-un anumit context, un enunţ îşi poate schimba sensul. Se dau, de exemplu, două fraze care diferă doar prin existenţa a două virgule buclucaşe: „Politicienii care au înşelat încrederea alegătorilor nu ar mai merita să fie votaţi” şi, respectiv, „Politicienii, care au înşelat încrederea alegătorilor, nu ar mai merita să fie votaţi”.

Repet: e vorba doar de două virgule, dar acestea schimbă radical sensul frazei iniţiale. În prima variantă, afirmaţia îi vizează, în principiu, numai pe o parte dintre politicieni – numai pe aceia care „au înşelat încrederea alegătorilor”, presupunînd că nu toţi intră în această categorie... În schimb, cea de-a doua variantă e radicală şi absolutizantă, pentru că atribuie tuturor politicienilor vina minciunii electorale... Şi, ca să glumim puţin, adăugînd exemplului iniţial un altul, similar, nişte virgule în plus pot trimite la Poarta Albă sau la Jilava întreaga „clasă politică” – pentru că una e să spui: „Oamenii politici care au comis fapte de corupţie trebuie cercetaţi penal” şi cu totul altceva: „Oamenii politici, care au comis fapte de corupţie, trebuie cercetaţi penal”, atrage atenția Bianca Burța-Cernat.

Corporatiștii și snobismul modernizării

Mulți corporatiști vorbesc pe jumătate limba română. Cealaltă jumătate este o pseudo engleză de birou. S-a creat, parcă, un melanj grotesc. Ce părere are profesorul Paul Cernat, la rîndul lui cercetător la Institutul „George Călinescu” al Academiei Române? „Limba română s-a confruntat, de la formarea ei, cu pericolul de a fi „înghiţită” de fel de fel de valuri lingvistice, dar a supravieţuit printr-o enormă capacitate de asimilare. Cred că se va descurca la fel şi în perspectivă. Fenomenele pe care le amintiţi sunt deranjante, fără îndoială; ele ţin de un snobism al modernizării şi au existat, sub alte forme, şi în alte perioade – să ne amintim de „latinizanţii”, „franţuziţii” sau „italienizanţii” secolului XIX. Nu e bine să le bagatelizăm, dar nici să le dramatizăm prea tare”.

De la sărăcia vocabularului la sărăcia gândirii

Concluzia Biancăi Burța-Cernat: „Dincolo de aceste glume, poate puţin cam „negre”, ceea ce nu ar trebui să ignore cei care se exprimă frecvent în spaţiul public – jurnalişti, oameni politici, diferiţi „formatori de opinie” – este că folosirea corectă a limbii române este obligaţia tuturor, nu doar a absolvenţilor de Filologie. De cele mai multe ori, sărăcia vocabularului şi incorectitudinea gramaticală trădează, să nu uităm, sărăcia gîndirii şi insuficienţa sau falsitatea argumentelor”.