Armata Regală Română intra în Timișoara pe 3 august 1919, o parte a Banatului istoric devenind oficial pământ românesc.
La convenţia de armistiţiu semnată în 13 noiembrie 1918, la Belgrad, s-a decis ca, până la conferinţa de pace, Banatul să fie controlat de armata regală sârbă. În 21 iunie 1919, Consiliul Puterilor Aliate a decis însă ca Banatul să fie divizat între români şi sârbi, iar în 27 iunie ultimii militari sârbi au părăsit teritoriul care a revenit statului român.
În 28 iulie 1919, dr. Aurel Cosma, numit prefect al judeţului Timiş - Torontal de către Consiliul Dirigent, decretează preluarea puterii şi instalarea administraţiei româneşti. La 1 august 1919 soseşte în Timişoara prima unitate de jandarmi români, iar la 3 august 1919 îşi fac intrarea solemnă în oraş, unităţile Armatei Române, sub comanda colonelului Economu.
Momentul sosirii trupelor române s-a ştiut doar cu trei zile înainte. O mărturie de atunci consemnează următoarele: „Anunţul dat s-a lăţit ca fulgerul printre români şi însufleţirea a fost atât de mare încât bărbaţi şi femei, tineri şi bătrâni s-au grăbit să ia parte la sărbătoarea cea mare a primirei fraţilor cari ne-au adus libertatea dorită de veacuri. Manifestarea publicului pentru acest moment înălţător a fost spontană, instinctivă, iar nu pusă la cale şi a decurs în cea mai perfectă ordine, cu toate că afluenţa de mase a fost enormă”.
Peste 100.000 de oameni, de pe cuprinsul întregului Banat, sosiţi cu trenul, cu căruţele sau călare au fost prezenţi la această sărbătoare românească. La ora 10,00, pe Calea Lugojului, intră în oraş coloana militară. În acordurile „Răsunetului”, Deşteaptă-te Române, îi întâmpină „un banderiu” de 900 de tineri bănăţeni călare, toţi în haine albe, naţionale, cu căciula de dorobanţ, decorată cu panglică tricoloră. În fruntea primului batalion al Armatei Române se afla figura impunătoare a colonelului Virgil Economu. Se adresează salutul de „bună venire”, prefectul, dr. Aurel Cosma: „Veacuri de-a rândul am avut bucurii puţine, supărări multe, după cum arată istoria. Acum, fraţii noştri, aţi venit în leagănul românilor, vărsând sânge pentru noi, care am gemut sub stăpânire străină.” De la intrarea în oraş, coloana militară, urmată de sutele de călăreţi bănăţeni, se îndreaptă spre Biserica ortodoxă română din Fabric. În faţa ei, pe un altar improvizat, protopopul Ioan Oprea, asistat de şase preoţi, oficiază un serviciu divin. Răspunsurile le dau sutele de corişti români veniţi din satele învecinate. Protopopul Oprea salută Armată Română. Îi răspunde colonelul Economu: „Dumnezeu a fost totdeauna în inimile românilor, în inimi curate, cu sentimente valabile şi ne-a învăţat ca românul să se iubească şi să nu trăiască despărţit.”
De la Biserica din Fabric, convoiul militar, urmat de mulţimea imensă s-a îndreptat spre Piaţa Domnului din Cetate, unde urma să se desfăşoare solemnitatea oficială, aceea a Unirii. Din această zi, de 3 august 1919. Piaţa Domului va deveni Piaţa Unirii. Sutele de călăreţi bănăţeni încadrează Piaţa, cu faţa spre tribuna improvizată. Steagurile tricolore fâlfâiau falnic, balcoanele şi ferestrele caselor erau frumos decorate cu flori şi covoare naţionale. Atmosfera era înălţătoare. Binecuvântează Armata şi mulţimea. Protopopul Ioan Oprea: „V-am aşteptat cu dor – le spune ostaşilor – şi astăzi Vă întâmpinăm cu braţele deschise pe meleagurile mănoase ale Banatului.”
Rând pe rând salută Armata Română: dr. Aurel Cosma, protopopul sârb Novacovici, primarul Josef Geml, viceprefectul Ferenczy, Karl Moller din partea şvabilor; dr. Albert Marton din partea maghiarilor. Urale nesfârşite însoţesc cuvântările. Corul Doina intonează Deşteaptă-te Române. În acordurile cântecului „Eroi au fost”, unităţile militare defilează în faţa oficialităţilor şi a mulţimii, care ovaţiona cu un entuziasm greu de descris. Solemnitatea s-a încheiat prin intonarea Imnului Regal, consemnează prof. univ. dr. Ioan Munteanu pe site-ul Primăriei Timişoara
Recomandările noastre
