Împlinirea a 100 de ani de la Marea Unire poate fi într-adevăr un moment important pentru istoria țării sau poate fi doar aniversarea unei cifre rotunde.

Totul depinde de cum vom reuși să pregătim acest moment. Privind la rece, vorbim de o dată ca oricare alta dată de 1 Decembrie, în sensul că și împlinirea a 101 ani e cel puțin la fel de importantă. Totuși anul viitor va fi unul mai special, acțiunile civice, politice și publice vor fi mai prezente în a da mai multă greutate sărbătorii, de a pune într-o lumină cât mai pozitivă anul aniversar.

Într-o formă sau alta toți se ne vom încărca cu simbolistica momentului.

Poate fi un moment de referință în istoria noastră împlinirea a 100 de ani de la Marea Unire? Da. Important este ca națiunea să fie angajată într-un proiect(sau chiar mai multe), care, în mod natural, să adune energiile cetățenilor din întreaga țară.

Ce ar fi de evitat? Aniversarea Centenarului nu trebuie să fie bifată prin intrarea în Cartea Recordurilor, realizând cel mare mare cozonac sau prin concerte costisitoare cu discursuri ale politicienilor din fiecare județ. Nu este cazul să organizăm cea mai mare expoziție de armament de până acum, cu avioane de luptă și trupe de elită. Nu e cazul să impresionăm așa pe nimeni.

Nu ar fi de dorit să cădem în patima unui românism dus în zone extreme, așa cum diverși inși încearcă să-l imprime, printr-un comportament care e cel puțin neplăcut. Nu e cazul să organizăm sărbători peste sărbători care să adune cât mai mulți cetățeni în straie populare. Nu că n-ar fi frumoase.

Nu trebuie să ne îndreptăm spre cea mai mare expoziție de naționalism. Nu așa devenim patrioți.

Va fi foarte greu să oprim așa-zisul patriotism. Vom avea milioane de apariții publice unde se va spune despre cât suntem de unici, de speciali, doar că “unii” nu ne lasă să ne facem treaba, cum ar fi “strada”, străinii, companiile private, ungurii, opoziția. Se va arăta cu degetul spre entități imaginare și se va discuta tot mai mult despre cât de bine era înainte și ce fabrici mărețe dețineam. Astăzi avem politiceni (a nu se citi oameni politici), care postează pe facebook imagini cu harta țării, ce sugerează că România este în pericol să fie dezmembrată.  De cei care “rezistă”, de Soros, de multinaționale.

Iresponsabilii au mare trecere pe paginile de socializare.

Și ca să fie complet tabloul, categoriile sociale sunt antagonizate de aceiași oameni politici. Corporatiști versus angajați în sistemul public ș.a.m.d. Totul pentru a abate atenția de la propriile eșecuri. Cu ce ne vom alege? Cu dezbinare și probleme nerezolvate.

Sub așa-zisa onoare pe care o acordă autoritățile Zilei Naționale se pot cheltui sume nelimitate, fără a avea un rezultat onorabil. Oamenii însă a doua zi vor reveni la sărăcia lor, la frustrările provocate de aceleași autorități, care au construit această societate cu multe boli. Nevindecate. Astăzi funcționează ideea că scapă cine poate. Legile proaste consolidează un sistem care nu se bazează pe promovarea valorilor, a calității. Chiar și mediul privat este viciat. Astăzi fiecare se descurcă cum poate, iar sistemul generează în continuare această stare de fapt. Avem un sistem cum nu se poate mai prost.

Un  proiect serios e mai mult decât necesar.

Cred că Guvernul și Președinția ar trebui să lanseze un apel la solidaritate decent pentru națiune. Un apel care să poată angaja societatea în a susține un proiect de care să fim mândri într-adevăr cu toții. Unul sau mai multe care să conțină multă demnitate și care să redea speranță milioanelor de români.

Guvernul poate lansa un concurs de proiecte, în urma căruia cea mai bună idee sau cele mai bune idei să fie implementate. Cu un an înainte, la 1 Decembrie, se poate da startul realizării proiectului care să aducă decență și bucurie tuturor.

Am citit un articol foarte bun despre Estonia care a inițiat o acțiune minunată. Astfel, printr-un proiect național sunt adunate instrumente muzicale pentru toți copiii, pentru a se bucura de muzică și anul viitor fiecare familie va celebra 100 de ani, pe ritmul și sunetele unui instrument muzical, pe care fiecare copil îl va primi. Foarte frumos.

 

Fiind unul dintre cei mulți de altfel, care de ani buni, cu fiecare ocazie am adus în dezbatere necesitatea implementării unui proiect educational, aș opta pentru un astfel de proiect. Nu sunt primul, nici singurul.

Copiii din mediul rural, copiii din familii cu venituri mici au mult mai puține șanse decât ceilalți în România de astăzi. Nu au avut școli bune, nu au cei mai buni profesori, părinții nu au bani să le dea ore să ajungă în clasele bune de liceu, iar inerția de la țară îi ține într-un sistem unde nu pot performa.

Primarii, consiliile județene, direcțiile de asistență socială care cunosc cazurile mai speciale, care au evidența cazurilor sociale, împreună cu directori de școli, profesori, ONG-uri și părinți pot fi realizatorii proiectului.

Fiecare copil înscris la o școală de meserii la terminarea clasei a opta, la un liceu vocațional, sportiv, care provine din familii cu venituri mici să beneficieze de trei ani de școlarizare care să includă cazare și masă din partea autorităților publice, din subscripția publică a cetățenilor, a mediului de afaceri. Cu siguranță viitorii bucătari, mecanici auto sau constructori vor avea viitor în țara noastră. De cincisprezece ani încoace România nu-și mai produce nici meseriași, nici specialiști.

 

 România poate face un mare pas înainte dacă își va educa copiii.

 

S-au alocat miliarde de lei Ministerului Dezvoltării, se alocă multe miliarde de lei pentru asigurarea venitului garantat chiar și pentru cei care nu vor să lucreze nicăieri. Nu discutăm de alte anomalii din sistemul pensiilor speciale.

 

Așadar putem realiza un mare proiect pe trei ani sau poate pe termen nelimitat.

 

În urmă cu puțin timp, președintele României a promulgat o lege care dă posibilitatea autorităților locale să susțină financiar copiii care optează pentru o școală profesională. Pentru orașele mari, banii aceștia nu sunt o problemă. Consiliile județene împreună cu comunele pot forma Asociații de Dezvoltare Intercomunitară pe Educație. Așa cum au fost nevoiți să se organizeze pentru proiecte de apă, canalizare sau deșeuri tot așa pot realiza ADI pentru educație. Rezultatele vor fi impresionante. Important este să avem o minimă viziune pentru ce ne așteaptă.

Poate fi un proiect. Sigur sunt și alte proiecte. Unele și mai bune. Să le spunem și să le dăm viață.

 

Putem să  facem România mult mai frumoasă prin conștientizarea a ceea ce trebuie făcut, prin proiecte durabile care să angajeze societatea.

 

România are nevoie mai mult decât oricând de un proiect unificator.