La sfârșitul lunii trecute s-au împlinit 138 de ani de la nașterea, la Bârlad, a lui N(icolae). D. Cocea (m. 1 februarie 1949, București, de congestie cerebrală), personaj de prim mână al scenei sociopolitice românești din secolul XX. Prieten cu Lenin și implicat direct în revoluția bolșevică, fiul generalului Cocea a fost acuzat în țară de lezmajestate, închis, pus pe lista Siguranței ca agent bolșevic. Amant celebru în epocă, mason, jurnalist, „scriitor pornografic” și deputat independent, N. D. Cocea ar merita, fără îndoială, o monografie pe măsură.

În lipsa unei asemenea monografii, vă propunem, mai jos, un portret în tușe tari, generoase, care ar putea fi erijate, pe linia ideilor criticului și scriitorului Paul Cernat, în tot atâtea teme de aprofundat. Dar să dăm curs poveștii lui N. D. Cocea. S-a născut în familia unui general - și boierinaș - de origine albaneză (Dumitru) și a unei publiciste și scriitoare hipersensibile (Cleopatra), care i-a transmis răzvrătirea nevrotică, pe o linie afină unui Herzen și, la noi, „prințului roșu” Scarlat Callimachi - menționează Paul Cernat.

 

Implicat în răscoala din 1907

Cocea a lansat, împreună cu prietenii de cursă lungă Arghezi, Vasile Demetrius și Gala Galaction - unii, ca și el, socialiști - revista Linia dreaptă (1904), colaborînd cu cercurile simboliste, apoi s-a implicat masiv în susținerea răscoalei din 1907. Avocat cu studii la Paris, unde se implică în mișcarea pro-Dreyfuss, lider creativ, mai apoi, al presei protestatare autohtone și militant social-democrat, se implică în cercul României muncitoare (unde s-a afirmat Panait Istrati) și fondează, după 1910, revistele Facla, Viața socială și Rampa, unde socialismul fuzionează cu modernismul incipient într-o formulă care va duce direct la avangardă (Vinea i-a fost discipol).

Prieten cu Lenin și Rakovski

Prieten cu Lenin și Rakovski, antantist implicat la fața locului în revoluția bolșevică, a „patronat”, la întoarcerea în România (comunist avant la lettre), avatarurile revistei Chemarea și Deșteptarea - ulterior îl întîlnim în toată presa de stînga, de la Facla, Clopotul și Chemarea la „presa din Sărindar” (Adevărul, Dimineața) și cea mai fățiș comunizantă (Cuvîntul liber, Era nouă, Reporter, Omul liber) - detaliază Cernat.

 

În topul scriitorilor pornografici

Apoi, în continuare: „Urmărit mereu de Siguranță ca agent de influență bolșevic, a fost, scurtă vreme, deputat independent, apoi membru al Asociației Amicii URSS, intrat în combinație cu toate «aripile» socialiste disponibile din România (dr. N. Lupu și Petru Groza, între alții). Alături de Arghezi, Ion Vinea și, mai tîrziu, Geo Bogza, a fost unul dintre maeștrii pamfletului politic ante- și interbelic - de coloratură «roșie»: pasionat, contondent, eficient, temut, adversar intratabil al oligarhiei liberale și al monarhiei. Antifascist de prim-plan în anii 1930, Cocea a fost plasat sistematic în topurile cu «scriitori pornografici» ai presei ultranaționaliste.

Un afemeiat irezistibil

Ginere al socialistului Constantin Mille (căsătorit prima dată cu Florica Mille, dar ceva cimotie și cu Galaction, prin intermediul sorei călugărite Zoe Marcoci), directorul Adevărului antebelic a fost (se spune) un berbant irezistibil - i-a «suflat-o», între altele, pe Gina Manolescu-Strunga soțului ei de conveniență Petru Comarnescu (după ce o sedusese cînd juna avea 16 ani - Gina se va recăsători ulterior cu Ghiță Ionescu, comunistul român devenit politolog liberal britanic).

 

Erotismul ca armă

Acuzat de lezmajestate, N. D. Cocea a ajuns pentru asta și în închisoare, experiență despre care a lăsat pagini demne de interes - apreciază Paul Cernat. Și, mai departe: „Prozatorul (debutat cu licențiosul Poet-Poetă) a folosit erotismul ca armă în romanele sale sociale și antiburgheze interbelice (altiminteri destul de „bătrînești” ca formulă): Pentru un petic de negreață, Vinul de viață lungă, Fecior de slugă, Nea Nae, în care autobiograficul se topește, molcom, în conflictele familiale și de clasă”.

 

A fost tatăl marii actrițe Dina Cocea

N. D. Cocea a fost un om public versatil, dar și om de culise, mason influent, cu rol marcant după 1945 (cînd împreună cu „frații” Sadoveanu, Rosetti, Eftimiu și Ralea veghează trecerea „în adormire” a masoneriei autohtone). Oficializat firesc, a murit înainte ca realismul socialist să-și facă de cap, dezamăgit și întors spre ortodoxie... Sora sa Alice și fiicele sale Dina (o mare actriță, moartă aproape centenară acum nu mulți ani) și Constanța/Tanți (inferioară Dinei, dar... amanta lui Gheorghe Gheorghiu-Dej și, mai înainte, prima soție a lui Liviu Ciulei) au marcat istoria teatrului autohton, iar nepotul Constantin/Dinu (emigrat în Franța) a fost el însuși actor și regizor - notează Paul Cernat. Ultima tușă: „Fiul său Radu a reușit, ca și Dinu, să se exileze. A mai avut o fiică, sculptoriță. Istoria politică și intelectuală a stîngii românești are în el un personaj de prim-plan - ar merita o biografie pe măsură”.