Opinii EVZ
Sfârșit de epocă: Angela Merkel spre mandatul de Președinte al noului Consiliului European? Pulsul planetei
Faptul că Germania încheie o epocă e o realitate incontestabilă, după ce la 7 decembrie, la Congresul CDU de la Hamburg (locul de naștere al Cancelarului), doamna Angela Merkel a plecat în aplauze furtunoase de la conducerea partidului, după 18 ani de exercitare a conducerii. O epocă majoră, care încheie nu mai puțin de 50 de ani în care Germania Federală de după 1949 a fost condusă de către CDU. Momentul emoțional major pare să fi fost și la baza votului ce a urmat, doamna Merkel marcând nevoia de continuitate a valorilor, chiar dacă noul leadership trebuie să fie mai tânăr și mai adaptat lumii contemporane și provocărilor ce vin, indicând, indirect succesorul favorit.
Doamna Merkel a avut nu numai un discurs și o ieșire en fanfare, care a dirijat voturile spre secretarul general al partidului pe care l-a ales chiar ea, Annegret Kramp-Karrenbauer, dar și promisiunea de a rămâne la conducerea guvernului german, în calitate de Cancelar, și după octombrie 2019, mijlocul mandatului, cu perspectiva de a închia în 2021 epoca sa la guvernarea Germaniei și, în mare măsură, a Europei. Totuși lucrurile sunt ceva mai nuanțate.
Trebuie spus că am avut pentru prima oară în 50 de ani alegeri competitive la conducerea CDU, direct în Congres. În ultima jumătate de secol, partidul a câștigat în mod substanțial prin gestiunea afacerii alegerii președintelui în spatele ușilor închise, urmate de un vot în cvasi-unanimitate în partid. De această dată, am avut nu doi, ci trei candidați, iar decizia finală s-a luat în al doilea tur de scrutin, acolo unde învingătoarea a câștigat la mustață, cu 517 din cele 999 voturi exprimate. La 56 de ani, AKK – cum i se spune doamnei Annegret Kramp-Karrenbauer – este de profil echilibrat, extrem de fermă și puternică în convingerile sale interne și poate mai centrist chiar decât doamna Merkel, care a adus deja partidul de la o dreaptă conservatoare la un partid solid așezat pe centrul spectrului politic.
De asemenea, după prăbușirea substanțială în sondaje a socialiștilor din SPD, CDU a rămas singurul partid de masă, la nivelul național, cu peste 430.000 de membri și 26,7% din voturi, față de partenerii creștinsociali bavarezi care au intrat sub 10% și alături de Verzii în creștere substanțială de imagine și forță la nivel național. Doamna Annegret Kramp-Karrenbauer se anunță mai conciliantă cu Rusia decât predecesoarea sa, în timp ce critica la adresa Nord Stream 2 nu vizează și blocarea proiectului, ci doar jocul pe cantitatea de gaz ce va circula pe aici.
Între timp, Doamna Merkel este în fața unor evoluții interne dificile, de unde și ideea retragerii de la conducerea Partidului, pentru a permite consolidarea succesoarei sale. Și acest pas lasă să se înțeleagă că actualul Cancelar are un spațiu mai larg pentru a-și aranja retragerea din politică dar și posibilitatea de a-și așeza o formula de carieră europeană ulterioară. Iar aici, interesele sunt mult mai puternice și mai largi. Într-adevăr, e de așteptat ca la jumătatea mandatului, în octombrie 2019, social-democrații - în cădere majoră de viteză - să dorească fie să iasă de la Guvernare direct, fie referendumul intern planificat va determina partidul să facă pasul înapoi. Mersul spre alegeri anticipate e o variantă, iar alegerile europarlamentare vor confirma dacă schimbarea și susținerea celei considerată o mini -Merkel a fost o idee bună. Totuși perspectivele sunt că CDU va rămâne principalul partid din Germania și va da Cancelarul, chiar dacă octombrie 2019 va însemna o nouă coaliție în care ar putea pătrunde Verzii, dar și cu un nou Cancelar, noul lider al partidului, Annegret Kramp-Karrenbauer. Sau posibile alegeri anticipate.
Pe de altă parte, planificarea atentă face ca doamna Merkel să fie disponibilă, la acea oră, să preia Președinția Consiliului European, mai ales dacă votul de la finalul lui mai 2019 va crea dificultăți unei majorități pro-europene în Parlamentul European, prin creșterea partidelor eurosceptice și anti-europene, ceea ce reclamă coaliții mai largi cu 3-4 partide europene, cu popularii, social-democrații, liberal democrații și chiar verzii într-o majoritate. În plus, o performanță mai slabă a lui Emmanuel Macron în Franța, după presiunile la care e supus astăzi în stradă, ar putea să însemne nevoia unui lider puternic pro-european, cunoscător al tuturor resorturilor și politicilor, la Consiliul European, după încheierea mandatului lui Donald Tusk. Doamna Merkel pare a fi natural desemnată pentru o asemenea poziție.
Pe de altă parte, cel puțin în România, am mai trăit epoca știrilor privind accesul la poziții europene încă de acum un an, când chiar Președintele Klaus Iohannis era predestinat, parcă, unei asemenea perspective. E adevărat că atunci mișcarea părea scoasă din pălărie, fiind prea devreme un asemenea calcul, dar unii au considerat în forma cea mai serioasă această perspectivă, cu gândul la numărul redus de lideri din statele europene, la vârf, membri ai Consiliului European, care au supraviețuit în funcții. Astăzi, opțiunea ca doamna Merkel să devină Președintele Consiliului European, chiar dacă e încă prematură și, probabil, respinsă public ca opțiune în acest moment, pare să fie tot mai conturată, și în linie cu spiritul previzibilității politicilor cu care ne-a obișnuit Germania la ea acasă și în Europa.
Această situație justifică nevoia de schimbare a Președintelui CDU astăzi, pentru a pregăti o victorie doamnei Annegret Kramp-Karrenbauer la europarlamentare și pentru a-i întări poziția în partid în următorul an, fapt ce o face capabilă să preia postura de Cancelar, un pas obligatoriu dacă guvernul și coaliția germană se destramă în octombrie anul viitor. Indiferent de formulă, zarurile au fost aruncate, iar doamna Merkel își poate încheia în forță cariera politică în calitate de Președinte al Consiliului European, după ce iese de la conducerea statului german, fiind figura cea mai pregnantă de continuitate și imaginea continuității pro-europenismului și a democrației liberale la nivel european.
Recomandările noastre
