Ceea ce a început ca o mișcare legitimă de contestare a creșterilor de prețuri la carburanți a degenerat într-o luptă politică în perspectiva campaniei electorale pentru alegerile europarlamentare în Franța, acolo unde extrema dreaptă a lui Marine le Pen și anarhiștii de extrema stângă francezi contestă Europa, acordurile climatice de la Paris și pe Președintele pro-european Emmanuel Macron.

Politizarea mișcării, după ce prețul petrolului scăzuse dramatic și taxele pentru mașini electrice au fost eliminate de către guvern, când nu mai exista combustibil social pentru acțiunile de protest, a coincis și cu izbucnirea violențelor de stradă la proteste, cei din stradă devastând chioșcuri, magazine și aruncând cu cocktailuri Molotov contra forțelor de ordine.

 

Practic, Parisul s-a transformat în weekend într-un câmp de luptă în care vin cei ce doresc să se bată cu jandarmii. Confruntările aruncă în aer și turismul, și comerțul din weekend, în timp ce numărul celor din stradă scade, dar virulența ofensivă crește. De aici și efectele și reacția forțelor de ordine. Sâmbătă au fost în stradă 125.000 de protestatari în întreaga Franță, mai puțini decât cu o săptămână mai devreme, din care 10.000 la Paris. Poliția a mobilizat 90.000 de oameni specializați în lupta cu protestatarii violenți, 8000 dintre ei la Paris. Atacurile împotriva poliției au dus la ridicarea a 1385 persoane și reținerea a 974 dintre aceștia pentru acțiunile violente. Poliția a utilizat tunuri cu apă, gloanțe de cauciuc și gaz lacrimogen.

 

Și motivele protestelor s-au schimbat radical. De la abordări sociale, care reclamă taxele mari și salariile mici, la cele, anti-europene, care reclamă austeritatea deopotrivă cu politicile climatice și cu noile legi ale muncii, s-a ajuns la contestarea Europei, a politicilor europene și se cere eliminarea lui Macron prin referendum, înainte de alegeri. Mai mult, pe Facebook, acolo unde s-a făcut recrutarea participanților, s-a constituit și un grup de susținători al vestelor galbene apărători ai mediului, exact opusul programului care a lansat protestele. "Grupurile supărate"de pe Facebook care au creat la origine mișcarea sunt "Compteur Officiel de Gilets Jaunes" cu 1,7 mln membri, "Carte des Rassemblements," cu 300.000 de membri și "Angry Patriots"-Patrioții Supărați cu 53.000 membri. Asta într-o Franță cu 22 mln utilizatori de Facebook zilnic, în care 67% din cetățeni au profiluri active pe rețeaua de socializare.

 

Dar mișcarea a fost preluată de către Frontul Național al lui Marine Le Pen și de mișcarea de extremă stânga CGT. Printre protestatari s-au adunat anarhiști, populiști anti-imigrație, și mișcările neo-fasciste. Peste jumătate din cei ce se declară parte a mișcării – 25% din orășelele mici și 15% din Paris și orașele mari – sunt votanți ai Frontului Național, ai lui Marine Le Pen, iar în stradă se află mulți activiști ai extremei drepte. Vineri, poliția a confiscat în Montauban, în sudul Franței, la o blocadă a protestatarilor, 28 de cocktailuri Molotov și 3 dispozitive improvizate explosive, potrivit prefecturii Tarn-et-Garonne.

 

Mișcarea s-a transformat într-una profund anti-europeană, la care s-au adăugat imediat pescuitorii în ape tulburi. Deja o structură specializată analizează războiul informațional și a început închiderea de conturi, identificarea persoanelor reale care incită la violență, dar a descoperit și un noian de conturi false, montate de către instrumentele Rusiei utilizate anterior, în campania electorală împotriva lui Macron și în favoarea lui Marine Le Pen, cu scopul de a amplifica haosul și protestele în Franța. Majoritatea multiplică false poze cu urme de răni provenite de la lovituri ale jandarmilor asupra protestatarilor, poze făcute în alte contexte, în timp ce steagul pretinsei republici separatiste Donetsk a fost în stradă la Paris, la proteste, așa cum a fost și la Barcelona. În plus sunt distribuite cunoscutele fake news de incitare – 480 mln de migranți vor veni în Europa pentru că Macron va semna acordul ONU, vor lua hrană și casele francezilor, etc. Iar azi protestatarii vorbesc despre schimbarea Constituției și eliminarea prin referendum a lui Emmanuel Macron, revenirea la Președinția de 7 ani(acum mandatul e de 5 ani) și respingerea oricăror măsuri de austeritate sau măcar de rigoare economică în Franța.

 

Franța are o tradiție a manifestărilor dure de protest în stradă, referința generală fiind la mai 1968, cele mai mari proteste, care au instalat dominația sindicatelor - devenite și patronate și gestionează sectoare lucrative din societate -transportul aerian, trenul de mare viteză, calea ferată franceză - blocând orice reformă a muncii. Dar ciclurile au fost constante, de la anii 1976-1980, revolta bidon-ville-urilor, a migranților veniți din Maghreb și fostele colonii în locuințe improvizate construite în jurul Parisului, la revoltele din 2009-2010 din mahalalele din jurul Parisului, acolo unde acțiunile fereme ale pe atunci ministrului de Interne Sarkozy l-au adus la conducerea Franței.

 

Mai grav acum este alunecarea Franței între partide euro-sceptice și cele anti-europene, Frontul Național dorind desființarea Uniunii Europene. Impactul acestor mișcări de protest, dacă ele se mențin la acest nivel de violență stradală, va determina ca și Franța să trimită în Parlamentul european partide eurosceptice și anti-europene, susținătoare ale relației cu Rusia – Frontul Național fiind finanțat din împrumuturi din băncile ruse iar Republicanii și Sarkozy prezenți în Ucraina și Rusia, ba chiar în Crimeea anexată, pentru a susține pozițiile Rusiei și a blama Ucraina. Perspectiva căderii Franței și a lui Macron, considerat speranța Europei în reenergizarea proiectului european, în contextul retragerii, după 18 ani, a doamnei Angela Merkel de la conducerea CDU, anunță o criză majoră a Europei, amplificată de accentele populiste, anti-europene și anti-economice ale Italiei.