În timpul sărbătorii de Sfântul Andrei și a Zilei Naționale a României, de 1 decembrie, la Centenar, s-a desfășurat la Buenos Aires cel mai important summit internațional al sfârșitului de an, care a reunit cele 19 cele mai dezvoltate state industrializate ale lumii și Uniunea Europeană. Africa de Sud, Arabia Saudită, Argentina, Australia, Brazilia, Canada, China, Coreea, Franța, Germania, India, Indonesia, Italia, Japonia, Marea Britanie, Mexic, Rusia, Statele Unite, și Turcia au fost reprezentate la nivelul șefilor de state sau de guverne.

Marea problemă și dilemă a reuniunii a fost dacă se poate ajunge la o declarație comună sau dacă, din dorința de a semna la final un document, nu e subminată însăși organizația, obiectivele și țelurile sale. Și aici diplomații au lucrat, practic, non stop, ziua și noaptea până-n zori, încercând să acomodeze agendele divergente și mai ales formulările finale pe temele cele mai complicate ale dezbaterii. Iar aici, un subiect era clar fără o soluție comună, prin ieșirea Statelor Unite din acordurile de la Paris pentru combaterea încălzirii globale, iar în alte cazuri formulările erau cele mai complicate, precum în cazul comerțului liber și a combaterii protecționismului, respectiv a situației migranților.

Nu mai vorbim despre faptul că, la dificultățile privind divergențele din agendă, se adăugau problemele majore cu unele dintre statele reprezentate. Astfel, Rusia se afla exact după atacul asupra navelor ucrainene în largul strâmtorii Kerci, în Marea Neagră, condamnată și înainte, și în timpul, și la finalul summitului, iar prințul moștenitor al Arabiei Saudite, Mohammad bin Sultan, se afla sub tirul și presiunea legate de asasinarea ziaristului Kashoggi în sediul Consulatului saudit din Istanbul, și în prezența unui președinte Erdogan extrem de vocal și chitit să-l pună în defensivă și să obțină răspunsurile de la prințul saudit.

În final, diplomația a putut să scoată tot ce se putea scoate din actuala situație, cu riscul unor compromisuri importante. În echilibrul de forțe din cadrul summitului, dar și în abordările liderilor prezenți, s-a vădit o Americă a lui Trump în ofensivă, care nu a făcut concesii, din contra, a impus mai toate temele în termenii săi, însă cu victoria finală a semnăturii președintelui american pe document. Pe de altă parte, am avut o Rusie extrem de rezervată, în defensivă și conciliantă pe toate temele, evitând să creeze neplăceri sau blocaje, cu un Vladimir Putin alergând la cine vroia să-l asculte și desenând maluri, rute și frontiere din Marea Neagră pentru a se disculpa că nu el a atacat primul, într-o evidentă defensivă față de criticile unanime.

În același timp, negocierile sino-americane au fost împinse după încheierea summitului, pentru a evita repercusiunile asupra negocierilor, mai ales că Donald Trump a venit de pe pozițiile celui care nu avea nevoie de acord, după taxarea suplimentară a importurilor din China în valoare de 200 mld dolari și amenințând cu o nouă tranșă ce viza exporturi în SUA de 278 mld dolari, contra retorsiunii chineze de 110 mld mărfuri importate din SUA și taxate. Aici raportul comercial net favorabil Chinei joacă, în aceste negocieri, în favoarea lui Donald Trump, plasat în poziție de forță.

În interiorul negocierilor, lucrurile au fost mult mai complicate decât par la prima vedere, iar Donald Trump și Statele Unite, chiar dacă vocale și expansive prin personalitatea Președintelui, nu a fost singurul care a ridicat probleme. Comunicatul oficial înregistrează nevoia reformării Organizației Mondiale a Comerțului, o decizie atinsă unanim, chiar dacă de pe poziții diferite, ale multor state. Cuvântul protecționism a lipsit pentru prima dată din comunicatul final, deși era tradițională lupta organizației față de acest flagel ce blochează comerțul mondial.

Pe de altă parte, dacă China a cerut revizuiri în materia comerțului cu oțel, Africa de Sud a obiectat față de limbajul pe componenta de comerț global, în timp ce Australia și-a droit ca declarația să nu fie prea slabă și nepotrivită pe migrație, în timp ce Turcia a avut probleme cu schimbările climatice, pentru care s-ar fi mers prea departe. În plus, președintele Franței, Emmanuel Macron, a avut o ciocnire cu președintele ales al Braziliei, Jair Bolsonaro, care dorea retragerea țării sale din acordurile de la Paris, iar președintele francez l-a amenințat cu nesemnarea acordului UE- MERCOSUR în acest caz, amenințare care a închis divergența.

Reprezentanții Casei Albe au notat realizările Statelor Unite cu această ocazie și atingerea țintelor vizate, insistând pe reformarea Organizației Mondiale a Comerțului – pe o variantă vizată de Statele Unite, care să asigure comerțul cu adevărat liber dar și dispariția disparităților comerciale pe practice netransparente – la care a adăugat dezvoltarea forței de muncă și dezvoltarea economică a femeilor ca elemente ce au marcat câștiguri, dar mai ales angajamentul Chinei pentru finanțarea infrastructurii în „condiții de transparență.” Declarația finală e doar politică, fără conținut juridic și fără a devein obligatorie pentru părțile semnatare, dar e un punct forte pentru evoluția gestionării globalizării de mâine.

Documentul final a trebuit să țină cont de faptul că 19 din cele 20 de state participante susțin angajamentele de la Paris și își reafirmă susținerea pentru țintele combaterii încălzirii globale, în timp ce ia act de opțiunea Statelor Unite care au decis să se retragă din acord. Declarația notează reafirmarea angajamentelor de combatere a încălzirii globale și retragerea Statelor Unite din acord, la care se adaugă menționarea raportului ONU care califică urmările încălzirii globale drept mai puternice decât cele estimate anterior și sprijină reuniunea ONU pe modificările climatice din Polonia care va evalua cum îndeplinesc statele promisiunile și angajamentele luate la Paris.