Nimic nu se compară cu disperarea unei mame când își vede pruncul bolnav și chinuit. Cele mai negre gânduri îi bântuie sufletul, iar mintea îi este întunecată de mult mai puternicul sentiment al pericolului. Orice medic sau asistentă ar trebui să știe și să înțeleagă asta și să empatizeze cu mămica, chiar dacă i se par exagerate îngrijorarea și comportamentul. O explicație deșteaptă, o vorbă bună, insuflarea unei speranțe nu înseamnă irosire de timp pentru o femeie care își vede copilul într-o stare critică și cere ajutor.

Cadrele medicale de la Maternitatea Giulești, cele pe care le-am văzut cu toții la televizor însăilând niște explicații de-a dreptul cinice și revoltătoare, nu au procedat așa, nu s-au gândit la suferința pe care o provoacă unor zeci de mame și bebelușilor lor. Mizeria pe care au tolerat-o ani de zile managerii acestui spital au infestat nou-născuții cu stafilococ auriu, supunându-i la chinuri greu de acceptat.

O mămică a povestit la tv și a arătat fotografii cu trupul fetiței sale pe care puroiul provocat de stafilococ își făcuse de cap. Era una din victimele grupului de bebeluși ajuns la spitalul „Grigore Alexandrescu” în ultima săptămână din cauză că la Maternitatea Giulești managerii care s-au perindat pe acolo în ultimii cinci ani au făcut, probabil, economii la anchiziția de săpun, dezinfectante și la alte produse care ar „omorî” bacteriile dintr-o clădire construită între anii 1921- 1925 și renovată în 2010, după sinistrul incendiu care a ucis sau a ars 11 bebeluși în ziua de 16 august. Atunci, cel găsit ca principal vinovat, alături de asistenta care lipsise din încăperea unde a izbucnit focul, a fost electricianul. El răspundea de aparatul de aer condiționat care a produs scurtcircuitul. Apoi, s-a dat cu var peste adevăratele probleme. Sistemul a plătit părinților rămași fără copii sau cu ei mutilați peste 4 milioane de euro.

S-ar zice că problemele au revenit la Maternitatea Giulești după opt ani. Au apărut infecțiile nosocomiale, 17 bebeluși au ajuns în alt spital, la câteva zile de la naștere, și au fost depistați cu blestematul de stafilococ auriu. Nu, la Giulești această bacterie este prezentă cel puțin din anul 2014, așa cum atestă actele medicale ale unei mămici care a născut acolo și a cărei poveste a apărut în numărul de ieri al Evenimentului zilei. Și ei i s-a spus, ca și mamelor de acum, că bubițele de pe corpul pruncilor reprezintă o dermită a sugarilor și să-și tamponeze copilul cu betadină. Doar că stafilococul auriu nu dispare așa, cu una cu două, el poate produce infecții supurative sau septicemii. Pediatrii știu câți bebeluși, născuți în acești 4-5 ani la Giulești, au îngrijit și poate că ar fi corect să-i raporteze doamnei ministru Sorina Pintea, cea care pare decisă să continuie ancheta și să afle care e situația reală la Maternitatea Giulești.

Ministrul e dator să facă lumină nu doar pentru părinții bebelușilor infectați și pentru opinia publică, ci chiar și pentru medicii neonatologi de acolo care, fără nicio exagerare, se luptă să salveze bebeluși prematuri, născuți cu o greutate de 500-600 de grame. Și reușesc, de cele mai multe ori, să le salveze viața. Medici și asistente, care își păzesc teritoriul cu incubatoare de posibile infecții. Problema curățeniei și a igienei spitalicești intervine, însă, în saloanele unde sunt ținuți sugarii născuți la termen, cu greutăți normale, precum și unde stau lăuzele. Acolo intră și medicii ginecologi și asistentele și infirmierele, unii dintre ei găsiți acum ca fiind purtători de stafilococ auriu. Nu se spală ei pe mâini, nu poartă echipamentul necesar, măcar măști protectoare? Poate fi așa sau poate, nu. Protejarea mediului spitalicesc se face prin alte metode, așa cum am aflat cu toții din mult-mediatizatul caz Hexi Pharma, cu folosirea unor biocide. Doar că acel scandal din 2016 a dus la crearea unei stări de confuzie atât în lumea medicală, cât și în rândul pacienților din România. Analizele de laborator, făcute ba în țară, ba în străinătate nu au risipit confuzia. Iar câțiva medici epidemio logi, cu care am discutat în timpul anchetei jurnalistice și chiar de curând, mi-au spus că soluțiile livrate de Hexi Pharma erau mult mai eficace decât cele aduse ulterior în spitale.

Am încercat să aflu răspuns și pun și acum în atenția diriguitorilor din Ministerul Sănătății o situație pe care am văzut-o și trăit-o pe parcursul a mai multe zile într-un spital din Turcia. Sunt sigură că și reprezentanți medicali români au făcut astfel de vizite în clinici de peste hotare și știu cum se petrec lucrurile acolo.

În acea mare clinică din Istanbul, care semăna mai mult cu un mall decât cu un spital, se intră direct din stradă. Nimănui portarul nu-i dă halatul de unică folosință (ore câți bani costă la noi aceste „haine de protecție”?) sau botoșei de plastic ca să-și acopere pantofii. Medicii folosesc aceleași lifturi cu pacienții și aparținătorii lor, mănâncă împreună la același restaurant din incintă. Se fac operații grele în acel spital, chiar și transplant de ficat. Nu au însă infecții nosocomiale care să le răpună pe capete pacienții. Știți de ce? Pentru că acolo există femei și bărbați care, din oră în oră, spală podelele, fac curățenie în toalete.

Ce fac ai noștri manageri din unele spitale, cei de la Maternitatea Giulești care, în plin scandal, amenințau cu plecarea din țară? Economii fac. La noi rar vezi femeile de serviciu dând cu mopul pe holuri sau în toalete. O dată dimineața, o dată pe la prânz și o dată seara. Din wcuri lipsește hârtia igienică, pe motiv că o fură pacienții, săpun eu n-am văzut lângă chiuvetele din marile spitale ale Capitalei sau din câteva alte mari orașe. Cum își închipuie managerii, epidemiologii și șefii din Ministerul Sănătății că se pot stârpi în condițiile astea bacteriile?! Omul care intră în toaleta unui spital, fie și cu „botoși” în picioare, târâie apoi mizeria peste tot pe unde umblă ulterior.

„Respectarea procedurilor este responsabilitatea directorului medical, a asistenților șefi de pe fiecare secție. Dacă fiecare am face ce scrie în fișa postului, nu am mai avea discuții despre sistemul de sănătate”, ne-a spus ministrul Sorina Pintea. Nu-i uitați, doamna Pintea, și pe manageri, cei puși politic în funcții, căci ei taie din fonduri, ei fac achiziții pentru unitățile peste care „șefuiesc”.

Am scris și atunci când au ars copiii la Giulești, reiau ideiile și acum, pentru că pare că nimic nu s-a schimbat. E vorba, mai ales, de sistemul medical sărăcit și de procedurile impuse de manageri personalului sanitar, în lipsa unor fonduri suficiente alocate de stat. E vorba de proastă organizare și poate și de corupție, dacă ne gândim la gestionarea prejudicioasă a resurselor financiare. Pentru aceste lucruri nu răspunde niciodată nimeni, așa cum aproape nimeni nu e găsit vinovat de malpraxis. Judecătorii nu vor putea condamna niciodată Sistemul Sanitar și vom continua să înregistrăm tragedii, de care se vor face răspunzători tot un electrician, o asistentă, o infirmieră… Managerii, chiar dacă vor fi condamnați că nu au găsit soluții, nu vor ajunge în pușcărie. Știți, după nenorocirea petrecută cu bebelușii în 2010, s-a făcut un film: „Scurtcircuit”, în regia lui Cătălin Saizescu. Există acolo un dialog memorabil, care îmbracă parcă într-un nimb tot ce s-a întâmplat și în 2010, și în 2018 la Maternitatea Giulești.

„- Vinovații?

Vinovații nu sunt aici, bă! Sunt la mare, la plajă! Aici sunt numai fraierii cărora le ard copiii”.