Un nou exercițiu de autoritate de la Bruxelles pe seama României, Proasta Europei de Est. România lui Cristoiu
- Ion Cristoiu
- 14 noiembrie 2018, 21:05
Moderatorul e constrîns prin legile nescrise ale profesiei să convoace, atunci când e vorba de o chestiune controversată, toate părțile aflate în confruntare. Marți, 13 noiembrie 2018, seara, la emisiunea sa de la Tvr, Ionuț Cristache a discutat cu mine printre altele cele două documente prin care birocrații de la Bruxelles pun din nou România pe coji de nucă. Pentru a-și expune părerea a fost invitată telefonic Renate Weber.
Europarlamentara ALDE a ținut să sublinieze, cu competența deținută în acest domeniu, dezastrul de logică din Raportul numit MCV. Se cere, de exemplu, să nu se mai aplice trei legi deja publicate în Monitorul oficial, fără a se pune o singură clipă problema după ce legi ar funcționa în aceste condiții Justiția, cîtă vreme cele anterioare au fost deja abrogate.
Cum era nevoie de ceea ce se cheamă în limbaj CNA echilibru, la emisiune a fost convocat să-și dea cu părerea, tot de la Parlamentul european, Daniel Buda. Distinsul a fost un lider de forță al PDL. Cînd Vasile Blaga, ca să scape de dosare, a dizolvat uriașul PDL în flinticul numit PNL, Daniel Buda a devenit PNL-ist. Din cîte se știe, PNL-ul, condus teoretic de Ludovic Orban, practic de Klaus Iohannis, funcționează pe post de curățător de scrumiere al birocraților de la Bruxelles.
Recitînd prin telefon tezele lui Klaus Iohannis suținute în direct la tv, Daniel Buda s-a grăbit să le confere celor două Documente postura de Texte emanate direct de Administrația Dumnezeiască pentru ca muritorii să le citească și să le transpună în practică fără a îndrăzni să ridice privirile la Autor. Potrivit interlocutorului, Documentele sînt cum nu se mai poate mai corecte, deoarece ele se referă la o realitate de necontestat, cea a guvernării PSD, care guvernare e dezastruoasă, care guvernare va lua sfîrșit în curînd în favoarea guvernării PNL. Cînd Daniel Buda și-a încheiat exercițiul de slugărnicie față de Klaus Iohannis, m-am mulțumit să observ că, după 28 de ani de presă, eram sigur că invitatul va vorbi astfel. Așa a primit mesaj de la conducerea partidului să zică. Dacă mîine se mută la ALDE, supărat că i s-a dat un ciolan mai mic decît unui alt coleg, discursul va fi invers.
Nu m-am pronunțat în emisiune despre părerea sa din motive care țineau de nevoia de a economisi timp cînd ești în direct.
Cum însă în materie de comentariu scris, timpul nu contează, mă voi referi aici la intervenția sa.
Principalul argument în salutarea cu plecăciuni a Documentelor de la Bruxelles ține de disocierea dintre România și Guvernul PSD. Documentele vizează doar pe cei de la Putere.
E argumentul cel mai des invocat de liderii Opoziției, de ofițerii acoperiți din Presă, de Klaus Iohannis.
Indiscutabil și iremediabil fals. Documentele vizează pe toți românii. Și pe cei din Opoziție, desigur.
Să mă explic.
Prin intrarea în UE România trebuie să se supună regulilor impuse de noua Alianță. Nu ne-a obligat nimeni să cerșim admiterea în UE. Cum nu ne obligă nimeni să rămînem în UE. Istoria României arată că intrarea noastră într-o Alianță a însemnat în chip obligatoriu supunerea la regulile și legile impuse de alianța respectivă. Prin intrarea în Axă, chiar dacă n-am instalat la București un regim fascist, totuși a trebuit să ne supunem și noi politicii antisemite promovate de Axă. După 1947, am intrat pe deplin în Lagărul socialist. Chiar și cînd am obținut o anume independență, n-am putut să ne eschivăm de la respectarea politicii generale a noii Alianțe. E greu de crezut că România Populară sau Socialistă își putea permite să aibă partide de Opoziție. Același lucru s-a întîmplat și prin raportare la Documentele emanate de conducerea Lagărului. Deși mai ales pe vremea lui Nicolae Ceaușescu respingeam zilnic condiția de supuși la indicațiile venite de la Moscova, totuși, pînă la urmă, cîtă vreme aparțineam Lagărului socialist, nu ne puteam îngădui să nu luăm în seamă ceea ce se numeau criticile frățești. Compararea cu lagărul socialist s-ar putea să pară unor cititori care stau prost cu nervii o încercare de a pune la îndoială apartenența noastră la Uniunea Europeană. Doamne ferește! Din istoria României știu că țara noastră, sfîrtecată de dispute interne, în care beligeranții apelează totdeauna la arbitrajul Marilor Puteri ale Clipei, nu-și poate permite poziții de neutralitate. Dintre toate alianțele prezente la nivel de Glob la ora actuală cea numită Uniunea Europeană corespunde cel mai bine intereselor noastre naționale. Asta desigur pînă în clipa în care Războiul pe cale de a deveni rece între SUA și Uniunea Europeană nu ne va aduce în față necesitatea de a alege din nou.
Am raportat condiția noastră de membru al UE la condiția noastră de membru al lagărului socialist pentru a reafirma adevărul că odată intrată întro alianță România își cedează o parte din suveranitate. În anul Centenarului, poate susține cineva că în Primul Război Mondial, membri ai Antantei, ne puteam permite să nu respectăm deciziile la nivel de Alianță?
Tot din Istoria României știm însă că raportarea la Deciziile luate de Alianța din care facem parte trebuie să țină cont, indiferent de cît de mică ar fi marja noastră de manevră, de două adevăruri:
În interiorul unei Alianțe, o țară mică, precum România, nu trebuie să lase impresia că e tratată ca proasta Alianței. E de datoria celor care conduc Alianța să se preocupe de asta. În documentele celui de al Treilea Reich vei întîlni preocuparea numită să nu rănim sensibilitatea românilor. Pentru asta documentele emise de Alianță despre noi trebuie să reflecte grija de a fi corecte în materie de mustrări și indicații.
În Anale, Tacitus face o observație genială despre geniul Romanilor ca Stăpîni ai lumii. El începe prin a descrie felul în care comandantul roman Corbulo a negociat cu Tiridates I, regele Armeniei, un tratat de pace:
„După ce a plecat, s-a întîlnit cu Pacorus în ţara mezilor şi la Ecbatana cu Vologeses, care era îngrijorat pentru fratele său. Într-adevăr, acesta ceruse lui Corbulo şi prin mesagerii lui ca Tiridates să nu fie constrîns la vreun semn al sclaviei, să nu predea sabia, să nu fie împiedicat să-i îmbrăţişeze pe guvernatorii provinciilor noastre sau să aştepte la uşile lor. Pesemne, Vologeses, obişnuit cu mîndria care îi stăpîneşte pe străini, nu ne cunoștea pe noi, romanii, pentru care ceea ce contează este realitatea puterii, iar formele nu sînt luate în seamă. ”
Ce se petrecuse în realitate?
Vologeses, Conducătorul parților, invadează Armenia, pentru a-l pune pe tron pe Tiridates, fratele său. Fiind vorba de o violare a tratatelor cu Imperiul Roman, Nero trimite în zonă pe generalul roman Corbulo pentru a face ordine. Armenii se declară învinși. Totuși, așa cum se vede, Tiridates se dă de ceasul morții să se păstreze aparențele unei tratament care să-i respecte mîndria. În relația din lumea de azi, dintre Stăpîni și Supuși, de regula practicată de romani pe vremea cînd ei stăpîneau lumea ar trebui să țină cont Marile Puteri ale Clipei. România e una dintre țările supuse Stăpînilor de la Bruxelles. Țin cont cele două documente de nevoia de minimă respectare măcar a formelor? Nici vorbă. Orice om normal din România, și prin asta înțeleg orice om care nu s-a TeFeLizat, își dă seama că documentele vizînd România sînt de o rară absurditate. Atît în materie de aprecieri, cît și în materie de indicații. Cum să spui românilor că bulgarii sînt înaintea lor în materie de luptă împotriva corupției?
Orice om normal de la noi știe că vecinii noștri sînt campioni la corupție și crimă organizată. Raportul MCV cere ca legile Justiției să nu mai fie aplicate. E o premieră în istoria unei țări o astfel de poruncă absurdă. Oricît de mare ar fi slugărnicia unui popor, oricît de Stăpîni ai acestuia s-ar crede alte popoare, chiar și în poruncile Stăpînului trebuie să fie o minimă preocupare pentru posibilitatea ca sluga să le îndeplinească. Pretenția ca România să nu aplice legi deja promulgate e imposibil de transpus în practică. Renate Weber se întreba în intervenția de la România9 dacă Birocrații de la Bruxelles au ținut cont de părerea juriștilor. O întrebare corectă dacă vedem în indicații intenția de a îndrepta lucrurile în România. Numai că poruncile acestea absurde, imposibil de îndeplinit, au fost date dinadins absurde. În proza rusă există multe întîmplări în care Stăpînii își pun iobagii să îndeplinească porunci imposibil de îndeplinit din punct de vedere omenesc. De ce o fac? Pentru a-și exersa beatitudinea de Stăpîni. Același lucru s-a întîmplat și cu Birocrații de la Bruxelles. Ei se confruntă în ultimul timp cu veritabile rebeliuni ale unor popoare care nu mai vor să fie simpli lachei ai unor Înalți Funcționari. Această rebeliune, în creștere în spațiul european, a dat naștere exercițiului de autocrație față de România. Birocrații de la Bruxelles și-au găsit în fine Proasta Europei de Est, cea pe spinarea căreia să-și exerseze nevoia de a fi Stăpîni.
Klaus Iohannis, liderii Opoziției, Aripa Militară a Presei, TeFeLiștii sînt cum nu se poate mai încîntați de felul în care e tratată România. Ei cred că la nivel european acest exercițiu e văzut ca doar împotriva guvernului Dăncilă-Dragnea. Ei nu-și dau seama că pînă la urmă exercițiul de călcare în picioare vizează pe toți românii.
Inclusiv pe ei.