Florian Bichir, jurnalist, istoric, teolog și doctor în științe politice, a acordat un interviu site-ului mesagerulneamt.ro, în care face o analiză a societății românești. Printre subiectele abordate, jurnalistul vorbește despre politicieni, CNSAS, referendum și Biserică.

Iată în continuare interviul acordat de jurnalistul Florian Bichir pentru mesagerulneamt.ro.

„– Sunteţi istoric şi jurnalist, doctor în ştiinţe politice şi teologie, absolvent al Colegiului Naţional de Apărare şi fost membru în CNSAS. Cum se ”pupă” ştiinţele politice cu teologia şi jurnalismul cu istoria?

Se pupă, ca să folosesc termenul dvs., foarte bine. Sunt compatibile. Vă pot da exemple de teologi marcanți care au fost jurnaliști de excepție: Nae Ionescu, Nichifor Crainic, Gheorghe Racoveanu… Istorici la fel, pentru că toți oamenii de cultură publicau în ziare, în periodice. Nicolae Iorga nu a condus un cotidian, ”Neamul Românesc”? Vasile Pârvan, Xenopol, toți publicau. Și toți au făcut politică… Eu încerc să scriu istorie, nu neapărat să fac istorie! Știu că Otto von Bismarck spunea că ”E mai important să faci istorie, decât să o scrii”, dar eu vreau deocamdată invers.

– Perioada petrecută la CNSAS v-a şocat în vreun fel? Ce anume v-a şocat?

Șase ani minunați! M-am simțit ca la o bursă. Am făcut ce îmi place, cercetare, și mai primeam și bani pentru asta! Am fost șocat când am văzut niște turnătorii ordinare. Soți care își turnau soțiile, viceversa, delațiuni cumplite… Omul este, câteodată, un animal fără scrupule. Dar nu vreau să-i judec eu. Există o Judecată divină, dincolo de asta, administrativ-pământească!

– Există persoane despre care v-aţi schimbat părerea, după ce aţi stat cu ochii în dosare? Cine şi de ce? Spuneţi-ne măcar situaţii, dacă nu nume.

Există, dar nu vă pot spune. Chiar dacă mi s-a terminat mandatul, am un jurământ în Parlament!

– Va veni momentul când românii vor fi pregătiţi să afle adevărul din dosare?

Românii pot veni – și o fac conștiincios – să-și vadă dosarul. Nu îi oprește nimeni. Spre deosebire de alte state, cum e în Germania, unde poți să îți vezi doar propriul dosar, în România, legiuitorul – și eu cred că a făcut bine – a permis să își poată vedea dosarul până la gradul al patrulea. Adică și bunicii și străbunicii… Dar românii văd. Numai anul trecut au fost puse la dispoziția petenților 18.325 de volume. S-a menţinut, astfel, o medie zilnică de 14 vizitatori, în condiţiile în care spaţiile destinate studiului limitează numărul programărilor zilnice la maximum 20 de persoane, inclusiv însoţitorii.

– Este adevărul în dosare sau este doar adevărul uneia dintre părţi?

Adevărul este o noțiune filosofică. Depinde ce înțelegem prin adevăr. Există mai multe tipuri de dosare. De exemplu, dacă citești doar DUI (Dosarul de Urmărire Informativă), rămâi cu senzația că omul a fost urmărit, dizident. Ei bine, unii au, în același timp, și Dosar de Rețea, adică de colaborator. Lucrurile sunt mai complexe. În dosare găsești lucruri interesante, dar și porcării. Eu spun că, la CNSAS, Dumnezeu și Dracul viețuiesc în aceeași arhivă!

– Cât de necesari sunt acoperiţii din presă? Aduc servicii sau deservicii ţării?

Ofițerii acoperiți sunt o armă extrem de utilă a serviciilor de informații. În funcție de ce li se cere, pot fi benefici națiunii sau pot ajuta doar la jocurile unor conducători vremelnici, care vor imagine.

* Referendumul și Biserica

– Care e părerea dvs. cu acest referendum despre Adam şi Eva? Referendumul pentru familia tradiţională este despre Adam şi Eva sau despre altceva?

Sunt naționalist, da, și sunt un creștin ortodox. Nu unul habotnic, dar creștin practicat. Voi vota DA. Sunt pentru referendum și cred în familia românească tradițională. Este unicul mod de a da naștere unor prunci, pe care să îi crești și ocrotești. Prin referendum ne mărturisim părinții, le acordăm cinstea pe care o merită!

– Sunteţi un fin cunoscător în cele sfinte și comentator. Ca teolog, consideraţi că Biserica Ortodoxă este şi Creştină?

Ortodoxia este creștinism, creștinismul răsăritean, cu dogmele și cu predania lui. Când spui ortodox, spui creștin. Spui tradițional. De aici a plecat și expresia de evreu orthodox. Adică tradiționalist, conservator. Atașat enorm de legile sale, de rânduielile sale.

* ”Presa scrisă e obligată să se transforme”

– Să trecem la un alt domeniu: presa scrisă. Mulţi cântă prohodul presei tipărite. Dvs. ce credeţi?

Da, s-a anunțat că moare presa scrisă când a apărut radioul. Apoi când a apărut televiziunea. Acum, de când cu netul, iar cântă unii prohodul presei. Presa tipărită nu va dispărea niciodată. E obligată se se transforme și cred că, încet, reușește. Nu vor mai fi tirajele așa mari, se va merge pe presă bine direcționată, specializată, dar nu va dispărea niciodată. Probabil, în viitor, îți vei printa ziarul acasă, dar, de dispărut, nu va dispărea…

– Antena 3, Realitatea TV sau Trinitas? Pe care o preferaţi și de ce?

Trinitas, pentru liniște și știri pozitive, care mă binedispun. Pe locul al doilea, Realitatea TV, că am lucrat acolo. Antena 3 – profesioniști, dar prea implicați politic.

– Îmi puteţi da unul sau mai multe motive pentru care un tânăr s-ar face jurnalist de presă scrisă în România?

Pentru că e o meserie teribilă, pentru că poți face dreptate unor oameni prin anchetele tale, pentru că părerile tale sunt citite de zeci de mii de oameni. Pentru că poți influența destine…

* ”Democraţia nu mai permite apariţia unui tătuc providenţial”

– Am să vă spun câteva nume, punctați câteva din calitățile și defectele pe care le vedeți dvs. la acest personaje. Klaus Iohannis, Liviu Dragnea, Călin Popescu Tăriceanu, Ludovic Orban, Traian Băsescu, Victor Ponta, Gabriel Oprea, Ion Iliescu, Adrian Năstase, Viorica Dăncilă.

Iohannis – neamț, moale. Dragnea – tenace, egocentric. Tăriceanu – stilat, naiv. Orban – răzbătător, lipsit de viziune. Băsescu – hotărât, încăpățânat. Ponta – tinerețea, influențabil. Oprea – om de cuvânt, prea milităros. Iliescu – împăciutor, comunist. Năstase – inteligent, arogant. Dăncilă – zero, zero.

– Sunt românii dependent de un tătuc providențial?

Da! De la primii voievozi încoace. Au hiba asta, a omului providențial, carismatic, care, precum Moise, să își poată conduce poporul spre libertate, prin deșert.

– Când credeţi că va apărea următorul tătuc?

Niciodată! Democrația nu mai permite unui om, fie el genial, să conducă de unul singur destinele unui popor.

– O curiozitate: ce părere aveţi despre ministrul Economiei, Dănuţ Andruşcă, nemţean, de altfel?

Una foarte bună. Am vorbit în particular cu el. E un om admirabil, dar are o hibă. Când aude de presă, paralizează. Intră în transă. În rest, un moldovean de pus pe rană, cu inima cât o mămăligă!

– Îl vedeţi pe ÎPS Teofan, mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, în postura de patriarh? În ce condiţii ar putea ajunge?

Prin Unirea de la 1859, s-a stabilit – ca să nu fie Iașiul jignit pentru că nu fusese aleasă Capitală – ca locum tenes al Mitropolitului României să fie Mitropolitul Moldovei. Această tradiție, cutumă, s-a tot păstrat. În prezent, nu mai este în vigoare. Regulamentul de Organizare și Funcționare al Bisericii Ortodoxe Române s-a schimbat. Alegerile se fac în mod democratic. Patriarhul Daniel a câștigat la voturi lupta cu regretatul Bartolomeu Anania, nu a devenit Întâistătător al Bisericii pentru că era Mitropolit la Iași. Dacă ÎPS Teofan va fi votat, va ajunge Patriarh. Dacă nu, nu!

– Cine sau ce anume v-a marcat, la un moment dat, viaţa?

Mama, Gheorghe Buzatu, Mihai Pelin, cei doi copii…”