Retragerea Turciei din NATO, retragerea bazei SUA din Incirlic din Turcia: speculații nerealiste de presă. Pulsul planetei
- Iulian Chifu
- 16 august 2018, 00:00
Situația economică a Turciei, la fel și relațiile bilaterale turcoamericane, traversează o perioadă complicată, cu numeroase tensiuni și probleme, unele dintre ele extrem de acute. Agenda tot mai contondentă din spațiul public a împins comentatorii spre zone complicate de speculație asupra perspectivei a ruperii relațiilor turco-americane, a retragerii bazei Incirlic a SUA din Turcia respectiv a retragerii Turciei din NATO.
Contextul este, cu adevărat, unul complicat și tensionat: situaţia creată în Turcia prin prisma devalorizării accentuate a lirei turceşti, cu toate repercusiunile economico-financiare, tensiunile pe tema pastorului Andrew Brunson, arestat cu acuzații de implicare în tentativa de lovitură de stat din 15 iulie 2016, în prezent în arest la domiciliu, fără ca să existe acuzații formale și un dosar trimis în instanță, după mai bine de doi ani, divergențe pe tema presiunilor pentru respectarea drepturilor omului și a regulilor democrației, nemulțumiri americane pentru cumpărarea de S400 și nemulțumiri turce pentru refuzul de vânzare de Patriot și de F35, și tot așa mai departe. O situație tensionată, cronică, așa cum există și cu alte state, vezi Germania, pentru ziariști germani arestați, interdicția parlamentarilor germani de a vizita trupele la Incirlic respectiv mutarea trupelor germane din Turcia. Sancțiunile americane, venite pe tema neeliberării pastorului Brunson, i-au vizat pe ministrul turc de Interne și pe ministrul turc al Justiției, și în format de retorsiune, proprietățile pe care le-ar avea omologii celor sancționați în Turcia. Mai nou, SUA a anunțat dublarea taxelor la oțel și aluminiu pentru Turcia, iar Turcia a amenințat cu sancționarea electronicelor americane, iPhone, cu precădere. Discursurile tot mai virulente și declarațiile mai dure au ridicat îngrijorarea generală.
Pe de altă parte, această crispare și exces verbal nu e în măsură să zguduie relațiile strategice turco-americane. Nici măcar ziarele serioase, de main stream, nu au putut relata despre perspective catastrofice de tip retragerea bazei Incirlic sau retragerea Turciei din NATO, singurele elemente fiind speculații și scenarii jucate pe anumite site-uri. Nici un oficial american și nici un oficial turc nu s-a jucat cu lucruri atât de sensibile și importante, și nici perspectiva nu există în mod real. Relațiile turco-americane sunt extrem de puternice și astăzi, au profunzime, longevitate -peste 60 de ani, de când Turcia e membru NATO – și mai ales există o împletire și o interdependență care exclude orice tentativă a unui președinte sau altul, a unui decident efemer, de a schimba peste noapte această realitate. Mai mult, schimburile și cooperarea militară, de intelligence și strategică sunt foarte profunde: Baza de la Incirlic este bază strategică pentru prezența americană în Siria și nu numai, aici sunt amplasate elemente militare strategice, apoi perechea interceptoarelor de la Deveselu din scutul anti-rachetă este un radar în Turcia, iar Turcia își bazează apărarea și securitatea pe apartenența sa la NATO și pe parteneriatul strategic cu SUA. Și are presiunile aferente, odată cu dezvoltarea militară rusă în Marea Neagră, și cu extinderea prezenței militare în Estul Mediteranei, situație care prinde Turcia ca-n menghină.
Critica, divergențele, chiar și cuvintele enunțate public de oficiali și autorități turce și americane la vârf, pe teme conflictuale majore, nu pot schimba această realitate a cooperării și colaborării, și chiar în momentul în care Președintele Erdogan profera amenințări și cerea turcilor să-și vândă valuta și aurul pentru a susține lira, moneda națională, diplomații celor două state aveau culoare foarte importante de comunicare, se întâlneau și negociau ieșirea din impas și dezescaladarea situației. În timp ce Ministrul de Externe Lavrov vorbea despre o renunțare la dolar, alături de oficialii turci, după amenințarea președintelui Erdogan în acest sens, consilierul pentru securitate națională John Bolton se întâlnea cu ambasadorul turc de la Washington pentru a limita efectele negative ale tensiunilor curente. De altfel s-a văzut și o dorință a Turciei, la solicitarea mediului de afaceri, de a ridica rata dobânzii pentru a calma deprecierea lirei, în timp ce prăbușirea lirei s-a stabilizat iar discuțiile pe tema lui Brunson lasă să se întrevadă posibilități de ridicare a arestului la domiciliu și interdicției de a părăsi țara. Negocierile continuă și canalele de comunicare și dialog sunt consolidate și deschise.
Nu înseamnă că avem un final și un deznodământ sau soluționarea marilor teme de divergență între Washington și Ankara. Nici pe de parte. Dar situație e mult mai nuanțată și mai echilibrată, mai mult, există solicitări directe a investitorilor străini și a Camerei de Comerț - reprezentantă a mediului de afaceri turc, pentru a îmbunătăți radical relațiile cu SUA și cu UE - cel mai mare partener comercial al Turciei - solicitări publice care lasă să se presupună o acceptare din start a oficialilor în legătură cu o asemenea turnură a relațiilor bilaterale turco-americane și cu UE.
Deci nu, Turcia nu se retrage din NATO, nu, SUA nu-și retrag baza de la Incirlic, și nu, nu se rup relațiile bilaterale între cele două state, nici Ankara nu pleacă spre Rusia lui Putin. Chiar dacă, tradițional, prin poziția sa în linia întâi a Alianței, la frontierele complicate din Orientul Mijlociu, cu Iranul și cu Rusia, Turcia a avut o larghețe și toleranță mai mare din partea NATO în a-și gestiona relațiile cu toate aceste state, inclusiv prin componente de cooperare, elemente de excepții la diferite angajamente comune sau susținerea pozițiilor Ankarei pentru negociere avantajoasă cu acești terți, vecini imediați ai teritoriului aliat turc.