Afacerea americană: Trump și Rusia - relații legitime, imorale sau de-a dreptul vinovate? Pulsul planetei

Ieșirile publice din iulie ale președintelui SUA, Donald Trump, la summitul NATO, în Marea Britanie și mai ales la Helsinki, la întâlnirea cu omologul său Vladimir Putin, au obturat în spațiul mediatic evoluțiile privind cercetările efectuate asupra relațiilor echipei de campanie cu Rusia și eventuale fapte penale identificate.

Ei bine, de o săptămână, Paul Manafort, fostul șef de campanie al președintelui SUA, este judecat în stare de arest pentru evaziune fiscală și numeroase alte capete de acuzare relative la bani primiți ca lobby peste hotare și nedeclarați acasă, în legătură cu Rusia, cu fostul președinte pro-rus ucrainean, Viktor Yanukovici, în timp ce un număr mare dintre oficialii din campanie, inclusiv consilieri ai lui Donald Trump instalați în momentul preluării mandatului, sunt sub investigații pentru „coliziunea”, „interferența”, „influența” rusă în campania electorală americană.

Există deja probe certe asupra ingerinței Rusiei în alegerile americane de partea lui Trump, „fără ca ele să afecteze decisiv rezultatul final al votului”, lucru negat de Donald Trump de lângă Vladimir Putin, ba pentru care a și depus mărturie în conferința de presă de la Helsinki liderul rus. Totuși ingerința a fost subliniată bipartizan de către Congres și de către toate instituțiile SUA, inclusiv acum, sub administrația Trump. Dar nu trebuie uitat că partea cea mai importantă a acțiunii de alterare a opiniei pe termen scurt și insuflare a direcției de vot a fost făcută de către Cambridge Analytica, o firmă condusă de fostul ideolog și consilier Steve Bannon. Firma era specializată în țintirea în masa a alegătorilor și abordarea lor pe baza profilului psihologic și a fost desființată între timp, dar a rămas subiect al urmăririi penale în multiple state ale lumii.

Care este de fapt întreaga problemă juridică și de legitimitate care afectează și azi Casa Albă a lui Donald Trump?

Amestecul Rusiei în alegerile din România: Poziţia lui Georgescu față de Ucraina dă de bănuit

Carnea care nu va mai fi vândută în România. Nu respectă cerințele și standardele

Mai întâi este vorba despre problema directă a faptului că a existat o ingerință rusă în campanie. Trump susține că ar fi una legitimă, fiul său Donald Trump jr. întâlnindu-se cu un reprezentant rus, o avocată, așa cum alte persoane s-au întâlnit cu fostul ambasador al Rusiei la Washington, pentru a obține date compromițătoare despre Hillary Clinton, contracandidata sa. Că erau obținute prin spargerea conturilor de către hackeri legați de serviciile ruse, la Comitetul Național Democrat sau la propriile sale emailuri publice, nu a mai contat, că erau legitime, e neclar azi. Dar inițial, Trump Jr. declarase că e vorba despre discuții despre adopții, pentru ca ulterior avocații săi să revină cu recunoașterea acestei componente, fapt care l-a făcut pe Președintele Comisiei Juridice a Senatului, republicanul Chuck Grassley din Iowa, să declare că, dacă aceasta e probată ca o „dirijare greșită a Comitetului, înseamnă că a mințit Congresul și asta e o infracțiune. De aceea procurorii decid care e soarta lui Donald Trump JR.”

Nu întâmplător, Donald Trump, președintele, s-a declarat preocupat luni de această situație, a declarat ferm că nu știa despre întâlnire înainte să se fi consumat, că e o întâlnire legitimă de campanie și că nu e nici o încălcare a legii această relație cu Rusia și surse din Rusia. E adevărat că avocatul său personal, Michael Cohen, e dispus să declare sub jurământ că Trump știa dinainte de întâlnire despre substanța și ce urma să primească de la ruși. Mai sunt și alte declarații mai preocupante decât cele la adresa ginerelui său, Jared Kushner. Și nu mai e vorba despre echipă, nici măcar despre familie, ci direct despre numele său și fiul său implicat în afacere.

Ancheta lui Robert Muller trebuie să stabilească, pas cu pas, dacă e vorba despre o relație legitimă, legală, sau dacă s-au comis infracțiuni în legătura echipei lui Trump, inclusiv a familiei sale,ă cu Rusia. E adevărat că cercetarea pentru „coliziune” – despre care Trump consider că nu e o infracțiune – duce la multe alte infracțiuni colaterale evidente, poate aduce și preocupări mai importante și crime împotriva statului american, dar mai ales expune problemele morale ale campaniei lui Trump în raport cu poporul american: acțiune psihologică, alterarea voinței, utilizarea datelor și informațiilor obținute prin infracțiuni, de către Rusia, un stat străin, dirijarea lui Trump ulterioară de către acest stat deloc prieten. Dar probabil crima cea mai importantă, nepronunțată încă și neprobată de către echipa lui Muller, este trădarea de țară și eventuale angajamente vinovate ale lui Trump și ale administrației sale față de Rusia, eventual contra afaceri facilitate de către Moscova. Nu în mod întâmplător asistăm la o cascadă de acuzații, în ultimele zile, la adresa investigatorului principal, Robert Mueller, la preocupările împărtășite ale lui Donald Trump, la cererea președintelui către procurorul general, Jeff Sessions, să închidă ancheta - în timp ce acesta a fost nevoit să se recuze de la început în supravegherea anchetei, fiind și el implicat într-o întâlnire cu partea rusă. La fel de interesantă e și poziția Casei Albe, administrația prezidențială refuzând orice comentariu pe speță, trimițând în schimb la avocații lui Donald Trump. Practic Președintele nu e implicat în eventualele probleme juridice ale persoanei Donald Trump înainte de alegeri, de aceea toată discuția pe această temă nu se face de la înalțimea funcției publcie deținute acum, de la Casa Albă, ci la nivelul avocaților personali ai președintelui.

Cert este că, deși economia americană pare să crească – se discută însă și de oportunismul încheierii unor afaceri și vânzări până la retorsiunea față de China și intrarea în vigoare a sancțiunilor cu Iranul, o parte deja active, altele în noiembrie – problemele legale, morale și de legitimitate ale Președintelui Donald Trump nu au fost rezolvate, deși ne apropiem cu pași repezi de alegerile de la jumătatea mandatului. Și poziția republicanilor e diferită: unii se asociază președintelui, un fapt care ajută de obicei, la alegeri, alții merg pe campanii individuale dar fără să-l atace și ținându-se departe de aceste teme, așa cum șeful republican al Camerei, Paul Ryan, a ales să nu mai candideze acum, pregătindu-și campania electorală viitoare departe de Trump, de funcții publice care l-ar asocia cu acesta sau chiar pregătind atacuri punctuale la Președinte.