Nu orice agent al serviciilor secrete arată și se poartă precum personajul James Bond. Realitatea demonstrează contrariul.

Anume faptul că indivizii care par banali și șterși ajung adesea cei mai eficienți și redutabili agenți operativi. La fel a fost și în cazul lui William „Bill” Gun Chong, un etnic chinez cu cetățenie canadiană, scund, chel, grăsuț, necăsătorit, în vârstă de 30 de ani pe atunci, și cu meseria de bucătar la bază. Ei bine, acest om avea să devină nimeni altul decât cel mai eficient spion britanic care a lucrat contra japonezilor în Hong Kong și China în timpul ultimului Război Mondial.

Cum de s-a întâmplat totuși ca acest om, care a abandonat școala, nu avea nicio pregătire în spionaj, nici măcar în folosirea armelor, căci fusese respins de armata canadiană, să primească cea mai importantă decorație britanică la finele războiului?

Ce i-a dat lui Chong puterea și curajul de a decapita un soldat nipon pentru ca astfel să reușească să evadeze? Cum de a reușit să scape după ce naufragiase în plin ocean și cum de a știut să-și negocieze eliberarea după ce fusese răpit de bandiți, plus multa alte situații limită din care a supraviețuit, ei bine acestea rămân întrebări cu un singur răspuns, capacitățile umane nebănuite pe care mulți dintre noi le avem înăuntrul nostru, dar de care nu suntem conștienți decât atunci când ajungem în situații limită. 

Așa avea să ajungă bucătarul Chong un om indispensabil pentru British Army Aid Group, o unitate specială care avea operațiuni în China, unitate în care Chong a fost spion, curier, salvator, ghid, translator, ajutor de chirurg, instalator și chiar tâmplar.

După cum aminteam, Chong s-a născut din părinți chinezi în Vancouver, Canada,  și a crescut într-un mediu social în care pe atunci discriminarea la adresa chinezilor era la ordinea zilei. Spre exemplu, Chong nu avea dreptul să voteze sau să înoate în piscinele publice.

Și, în momentul în care Canada a intrat în război, cetățenii precum Chong nu erau înrolați în armată, pe motiv că erau „cetățeni inferiori”. Așa că viitorul super-spion ducea o existență la limita supraviețuirii până în momentul în care o serie de evenimente nefericite aveau totuși să-i schimbe destinul.

Era anul 1941 și pe când muncea ca bucătar și camerist în Vancouver, Chong a aflat o veste tristă. Tatăl său tocmai murise. S-a îmbarcat pe loc pentru Hong Kong pentru a-și revendica bruma de moștenire de acolo. Însă actul în sine, s-a dovedit a fi mult mai complicat decât crezuse inițial.

Colac peste pupăză, Chong s-a văzut izolat în oraș, căci tocmai când se pregătea să se întoarcă în Canada, armata japoneză a atacat și ocupat Hong Kong-ul. Străzile erau pline de sânge și zgomot de gloanțe, moartea era omniprezentă . Așa că orașul colonie a căzut în mâinile niponilor chiar în ziua de Crăciun.

Chong era prins în interiorul orașului. În momentul în care se gândea cum să fugă și să ajungă înapoi la Vancouver, Chong s-a uitat peste balcon și a văzut un soldat canadian grav rănit care zăcea pe stradă, și cerea disperat apă. Un grup de soldați japonezi a trecut pe lângă acesta, iar unul dintre ei l-a executat pe soldat cu un glonte în cap.

„Eram plin de ură în acele clipe. Am văzut apoi cum japonezii ucideau pe oricine vroiau”, notează Chong în memoriile sale. Sub imperiul furiei și răzbunării, Chong decide pe loc să fugă în China continentală și să lupte alături de gherilele locale contra invadatorilor japonezi.

Însă odată ajuns în China, este recrutat de un serviciu secret britanic. Acel serviciu se ocupa în special cu acordarea de asistență pentru soldații britanici evadați, dar căuta și recruta potențiali spioni din rândurile acestora. Nu le-a trebuit mult să vadă calități reale în Chong, așa că acesta a primit rapid prima sa misiune, precum și un nume de cod: „Agentul 50”.

În scurt timp, spre surprinderea tuturor, Agentul Chong s-a dovedit a fi un maestru al deghizărilor. Și-a petrecut aproape patru ani deghizat în țăran, pentru ca astfel să ducă mesaje și corespondențe cifrate. Uneori mergea și 50 de kilometri zilnic, încălțat doar cu sandale de paie. „Singurii mei tovarăși de drum erau ploșnițele, țânțarii și lipitorile.

Nu exista autobuz, feribot, bicicletă, căruță sau măcar drumuri. Mergeam cu piciorul indiferent de teren”, scrie acesta în memoriile sale. Parte din activitatea sa, Chong mergea ca un om șchiop deși nu era. Motivul era unul cât se poate de serios, avea nevoie de un baston de care să se ajute, chipurile, numai că bastonul era găurit în interior, și acolo era umplut cu corespondență cifrată care viza informații secrete, precum și cu medicamente. Chong ajunsese astfel să trăiască într-un pericol constant, căci traversa ținuturi pline de japonezi sau de bandiți. De trei ori a fost prins, de trei ori avea să evadeze!

Într-una din primele sale misiuni, Chong a fost arestat de către niponi și închis într-o încăpere de pe un vas de pescuit. Barca a fost trimisă în larg, iar agentul a supraviețuit printr-o minune. Căpitanul vasului s-a împiedicat și a căzut lângă camera unde acesta era închis fără apă sau hrană, i-a auzit acestuia strigătele și l-a eliberat.

Cum căpitanul era de asemenea chinez, a ținut secretă toată întâmplarea. Cu altă ocazie, Chong a fost răpit de o grupare de bandiți. Numai că a știut să-și negocieze eliberarea, oferindu-i în schimb unuia dintre bandiți o serie de medicamente greu de găsit în acele vremuri de război.

Altădată, Chong și un ghid local pe care acesta îl angajase au fost descoperiți de japonezi pe când cei doi se ascundeau. Au fost interogați între lungi sesiuni în care erau bătuți sălbatic. Plictisit de interogatoriu, unu dintre anchetatori l-a întrebat pe Chong cum vroia să moară: prin sabie sau de glonț?

- Împușcă-mă, a răspuns pe loc acesta. Cei doi captivi au primit fiecare câte o cazma și li s-a ordonat să-și sape propriile gropi. Doar că pământul era tare, fapt care făcea săpatul anevoios.

Nerăbdător, anchetatorul a lătrat:

- Gloanțele costă bani, o să-ți tai capul!

Și a ridicat sabia asupra Agentului 50. Doar că în acel moment, călăuza lui Chang a început să strige ceva în limba japoneză. Anchetatorul și-a băgat sabia în teacă, s-a dus la călăuză și a scos din buzunarul acestuia o carte de vizită pe care era scris numele unui mare spion japonez, cu grad de maior în Armata Imperială.

Impresionat și deopotrivă îngrijorat, anchetatorul s-a gândit că cei doi captivi ar putea avea legături cu autoritățile nipone, așa că a decis să-i elibereze rapid. În ciuda tuturor acestor experiențe limită, au fost și multe momente compensatoare pentru Agentul 50. În timp ce lucra pentru British Army Aid Group, Chong a reușit să adune informații deosebit de valoroase cu privire la activitățile japonezilor.

Pe lângă asta, tot el a reușit să salveze și să ghideze sute de soldați Aliați pe care i-a dus în zone sigure pentru aceștia. A salvat alte sute de vieți, riscându-și propria viață, pentru a transporta medicamente importante pentru spitalele de campanie britanice și americane.

În timp ce se odihnea între transporturile riscante, Chong a făcut tot ce a putut pentru îmbunătățirea condițiilor din spitalele de campanie. „În afară de reparațiille pe care le făcea ușilor, mobilei și zidurilor, el a reparat toate istalațiile sanitare, un detaliu decisiv, căci acolo nu aveam niciun alt instalator”, menționează rapoartele medicilor de front.

Evident că în aceste condiții, Chong devenise cel mai vânat chinez de către trupele nipone. Însă el a reușit să supraviețuiască războiului, iar în anul 1947, a devenit singurul etnic chinez decorat cu Medalia pentru Bravură a Imperiului Britanic: cea mai mare medalie militară acordată de Imperiul Britanic cetățenilor non-britanici.