Nu se dau în lături de la acțiuni teroriste, fie că e vorba de atacul asupra unor militanți de dreapta, fie de contramanifestații de o violență ieșită din comun. Nu au lideri care să-și asume responsabilitatea acțiunilor, în schimb par să aibă un serviciu de informații și filaj bine pus la punct. Ei sunt Acțiunea Antifascistă, pe scurt Antifa. Deși se opun violent globalizării și puterii banului, militanții de extremă stângă, comuniști sau anarhiști deopotrivă, suțin cu entuziasm agenda elitei mondiale, de la multiculturalism până la ideea că națiunile și familia sunt concepte învechite.
Orice adunare naționalistă, orice vorbitor care se opune „progresului” are de înfruntat teroarea extremei stângi. Se întâmplă peste tot în Occident, de la Charlottesviile la Berlin, de la Bologna la Stockholm. Extrema stângă se organizează rapid pe rețelele de socializare și trece rapid la acțiune. Lui Milo Yiannopoulos i s-a interzis să vorbească într-o universitate, pe Marine le Pen au atacat-o cu ouă. Ca să nu mai vorbim de anonimimii atacați cu sălbăticie pe stradă.
Antifa s-a născut în Germania în anii 20-30 ai secolului trecut. Scopul primordial al acestor nuclee era să se opună în lupte de stradă violente naziștilor. Prima grupare care a purtat numele de Antifaschistiche Action a fost înființată de Partidul Comunist German în 1932. Primul miting de amploare a avut loc pe 10 iulie 1932. Pe măsură ce luptele cu hitleriștii creșteau ca amploare, au fost înființate rapid și alte nuclee ( Kampfbund gegen den Faschismus sau Roter Massenselbstschutz ). Victoria lui Hitler și teroarea cumplită care a urmat le-a silit însă să treacă în ilegalitate. Au reapărut la suprafață abia după înfrângerea Germaniei naziste. În Estul Germaniei au fost înghițite de noul Partid al Unității Socialiste din Germania, dar în Republica Federală Germania au fost marginalizate și interzise.
Mișcarea a reapărut în anii 80 ai secolului trecut, fără nicio legătură cu organizațiile de la care a preluat numele. Una dintre cele mai mari campanii antifasciste a avut loc la Dresda, în încercarea de a bloca cea mai mare adunare a neonaziștilor din Europa. În octombrie 2016, Antifa Dresda a protestat față de faptul că aniversarea reunificării Germaniei s-a transformat în afișarea unui nou naționalism german.
Ne puteți urmări și pe Google News
Antifa a devenit în ultimii ani o mișcare internațională, E greu de spus dacă există conexiuni între aceste grupuscule, dar tacticile și strategia sunt asemănătoare, fie că vorbim de țările din Vestul Europei, Italia, Grecia, Suedia sau Statele Unite ale Americii. Toate aceste nuclee comuniste sau anarhiste folosesc violența ca armă de luptă politică. Nu-și aleg victimele doar dintre neonaziști și naționaliști, uneori atacă politicieni de centru, primari de stânga și guvernanți. Și nu e vorba numai de câțiva pumni dați înainte să vină poliția, au existat cazuri în care au incendiat proprietăți sau au declanșat atacuri cu gaz.
Cu toate acestea, fidele ideii lui Herbert Marcuse că extrema dreaptă trebuie tratată cu duritate, iar cea stângă cu înțelegere, autoritățile Occidentale nu dau nicio ripostă Antifa. Poate și pentru că cei mai mulți activiști sunt studenți care provin din familii burgheze și care se pregătesc să facă parte din establishment. Chiar dacă nu face nimic ca să-i oprească, poliția suedeză recunoaște într-un raport că antifascistii sunt mai periculoși decât teroriștii islamiști sau neonaziștii. Asta pentru că nu recunosc statului decât rolul de a promova rasismul și exploatarea, ceea ce justifică în mintea lor orice violență.
Recomandările noastre
