S-au aflat destul de puține lucruri despre întâlnirea de top de vineri, de la Helsinki, între șeful Statului Major General rus, Valeri Gherasimov și Comandantul Statelor Majore Întrunite ale Armatei SUA, Joseph Dunford.
Aceasta e una din rarele întâlniri la acest nivel, iar scopul contactelor militare ruso-americane rămâne în logica detensionării și dezescaladării conflictelor bilaterale pe teren, în zonele de contact, un dialog necesar evitării căderii în război a celor două puteri.
Elementele despre această întâlnire - care a avut loc în Finlanda, la Konigstedt Manor, în zona de nord a capitalei Helsinki - au fost foarte puține. Rigoarea și secretul sunt cele care domină asemenea agende, iar încrederea reciprocă e asigurată și de faptul că discuțiile să nu transpire decât atunci când vorbim despre comunicate convenite. Datele oficiale subliniază faptul că s-au discutat elemente de securitate europeană și situația din Siria. „Liderii militari rus și american au făcut eforturi pentru îmbunătățirea siguranței operaționale și stabilității strategice”. „Ambii șefi militari recunosc importanța menținerii comunicării regulate pentru a evita erorile de calcul și susțin promovarea transparenței și deconflictualizării în arii unde militarii lor operează în proximitate”. „Potrivit practicii existente, ambii generali au căzut de acord să păstreze secrete detaliile conversației lor”. Acestea au fost singurele date publice.
Detaliile presupusei discuții, în zona sa cea mai fierbinte, Siria, au venit de la presa israeliană și cea arabă, preluate imediat de întreaga presă mondială. Serviciile secrete israeliene Mosad au identificat și probat că angajamentul Rusiei și Iranului de a obține retragerea trupelor Forței Al Quds a Gardienilor Revoluției Islamice, ale milițiilor pro-iraniene șiite din Iraq și ale Hazbollahului libanez de pe teren și neangajarea opoziției siriene au fost un bluf. În timp ce Damascul anunța că nici un soldat iranian nu mai e pe teritoriul său iar dronele identificau, în cele 7 baze iraniene cunoscute, doar soldați sirieni, păcăleala a fost dată în vileag, cu tot scandalul de rigoare.
Forțele iraniene și milițiile aferente nu s-au retras, doar s-au îmbrăcat în uniforme siriene, arborând chiar și steagul sirian, atât în provinciile Daraa și al-Quneitra din sud-vestul Siriei, la frontiera cu Iordania, cât și în apropierea Înălțimilor Golan, aflate sub control israelian. Ele dețin rachete anti-tanc și rachete cu rază scurtă de acțiune.
De altfel, manevra a fost dată în vileag chiar de forțele opoziției locale, care au văzut dispărând dușmanii iranieni și ai milițiilor și întorcându-se în scurt timp cu hainele armatei siriene. Luptătorii din Liban, Iran, Irak, Afghanistan, aduși de către Teheran pentru a lupta în Siria, au dobândit și documente siriene ale militarilor armatei siriene morți în ultimii ani. Deghizarea e făcută pentru a păcăli privitorul de la distanță și dronele, dar și imaginile din satelit, și pentru a masca nerespectarea acordului israeliano-rus.
Retragerea iraniană din Siria, impusă atât de solicitările lui Donald Trump către Rusia cât și de Israel, nu a avut ecou. Oficialii ruși, inclusiv Președintele Putin, a părut să achieseze și să vorbească despre nevoia de retragere a Iranului ca și a tuturor celorlalte trupe străine – mai puțin ale sale – din Siria, însă rezultatul a fost această trișare directă și ostentativă. Mai mult, trupele opoziției siriene consideră că Iranul a făcut foarte multe investiții, a luptat foarte mult în regiune și nu va accepta să se retragă de pe teren, din Siria, fără să poarte un război direct. Chiar dacă bombardamentele israeliene au adus multe victime, iar perspectiva intervenției americane e și mai catastrofală, Teheranul nu are cum abandona de bunăvoie aceste poziții și baze stabilite deja pe teren.
Partea complicată în expunerea Rusiei la acest nivel probelor care implică păcăleala iraniană este faptul că Valeri Gherasimov nu are multe soluții decât să accepte pierderile aferente. Adică să accepte că, dacă mai sunt trupe iraniene pe teren, după o anumită data convenită, acestea devin ținte legitime pentru Israel și SUA și că vor fi eliminate ca un dușman direct. Mai mult, tentativa de ocupare a altor zone din Siria de către trupe siriene - reale sau alcătuite din luptători șiiți iranieni sau proiranieni - în detrimentul opoziției siriene, va fi taxată deopotrivă de către aliați pentru că a fost încălcată regula stabilită, iar trupele milițiilor șiite și trupelor iraniene s-au implicat direct în războiul civil.
Și pentru Rusia, înfrângerea aceasta e usturătoare. Mai întâi, pentru că o expune oprobiului prin nerespectarea unei înțelegeri în care a fost garant, și o face să adopte o poziție retractilă în Siria. Apoi, pentru că dispariția sau distrugerea milițiilor șiite iraniene sau pro-iraniene o lasă fără carnea de tun de pe teren, știut fiind că trupele siriene sunt în formă destul de precară și reduse numeric, după 7 ani de război civil. O slăbiciune majoră care, dublată de o ranforsare a trupelor opoziției siriene, ar duce la o inversare a trendului în Siria și a cuceririlor în contul lui Bashar al Assad, deci o postură mai proastă la masa verde a negocierilor ce vor urma.
Recomandările noastre
