Marți, 22 mai 2018, în prime time, Klaus Iohannis a făcut o Declarație de presă despre Scandalul Pilonul II de Pensii. Bîlbîiala PSD în chestiunea Pilonul II de Pensii e un adevăr pe cît de limpede pe atît de stupefiant prin raportare la tradiționalele virtuți ale partidului fondat de Ion Iliescu în materie de administrare a țării.

Așa cum am semnalat de numeroase ori pînă acum, cei doi ani de Guvernare au dezvăluit un PSD în stare să provoace, în materie de administrare a țării, cea mai mare harababură din postdecembrism. Guvernarea CDR – exemplu pînă acum de administrare amatoristă- a fost mult întrecută de Guvernarea PSD. La Guvernarea Tehnocrată n-are rost să facem trimitere. În materie de balamuc, Guvernarea PSD o bate la scor.

Scandalul Pilonul II de Pensii izvorăște din cîteva întrebări:

Ce i-a apucat pe cei de la PSD ca să umble la un domeniu care părea a fi în regulă? Au vrut, într-adevăr, să ia ceva parale de la acest Pilon?

Au vrut să rezolve probleme reale ale domeniului, străine marelui public, dar dibuite de specialiștii Partidului?

Dacă într-adevăr au vrut să facă ceva cu Pilonul II de Pensii de ce n-au mers pînă la capăt? D

e ce au dat înapoi la prima tulburare a apelor?

Și dacă n-au intenționat nimic, dacă totul a fost opera unei diversiuni din interior, de ce n-au luat imediat măsuri împotriva celor responsabili de crearea unor dureri de cap din nimic?

Avînd în vedere importanța problemei pentru stabilitatea politico- internă, intervenția lui Klaus Iohannis se impunea. Take Ionescu scria undeva că „Omul de stat trebuie să fie mai mult decît un om de partid”.

În intervenția sa, Klaus Iohannis ar fi trebuit să fie un om de stat.

N-a fost un om de stat.

A fost un om de partid.

Mai precis, a fost un purtător de cuvînt al PNL, cu sau fără cei 3000 de euro pe care-i încasează lunar zisul Ionel Dancă.

Tonul, conținutul au înscris intervenția prezidențială în seria de atacuri tip PNL la adresa PSD. Mult mai grav, pentru a dovedi în chip strălucitor că e nu numai un politician de Opoziție, dar și un iresponsabil, Klaus Iohannis a lansat în spațiul public, de la înălțimea funcției de președinte, suspiciunea că nu mai sînt bani de salarii și pensii. Chiar dacă ar fi așa, Klaus Iohannis, ca președinte și nu ca purtător de cuvînt al PNL, nu-și putea permite să fie izvorîtor de panică și prin asta de instabilitate.

Intervenția de marți seara se înscrie într-o campanie politică violentă prin care Klaus Iohannis a coborît pînă la nivelul lui Ludovic Orban. Ca poziție dușmănoasă față de Guvern, ca stil icnit și ca îngustime a gîndirii. Cu o seară înainte, o regie de imagine i-a dat posibilitatea lui Klaus Iohannis să se pronunțe în legătură cu plîngerea penală a lui Ludovic Orban. Cînd toți românii, care mai cred că avem un președinte și nu un TeFeList, se așteptau la o disociere măcar de suspiciunea că e vorba de o Operațiune lansată de el, Klaus Iohannis a întărit acțiunea mandolinistului declarînd că nu comentează cîtă vreme procurorii desfășoară o anchetă. Plîngerea penală a lui Ludovic Orban e o fantasmagorie de consumator de etnobotanice. A-l denunța penal pe premier, pentru că, întîlnindu-se cu premierul Israelului, a intrat în contact cu o Putere străină, e ca și cum cineva ar depune plîngere penală împotriva lui Klaus Iohannis, pentru că e agent sub acoperire al unei nave extraterestre în drum spre Pămînt și DIICOT ar demara o anchetă anunțînd că va cita și pe căpitanul navei cînd aceasta va ajunge pe Pămînt. Declarația lui Klaus Iohannis despre ancheta procurorilor a întărit urieșește credibilitatea fantasmagoriei.

Ea a avut o dublă misiune.

Pe de-o parte, de a comanda procurorilor să ia în serios plîngerea. Pe de alta, de a comanda liberalilor să-și declare sprijinul public pentru Ludovic Orban.

Amîndouă comenzile s-au îndeplinit. DIICOT a lăsat baltă crima organizată și se ocupă de producția etnobotanică a lui Ludovic Orban. Conducerea PNL s-a reunit de urgență pentru a se solidariza cu Ludovic Orban. Plîngerea penală nu mai e rodul unui vis erotic neîmplinit al președintelui PNL. E un act politic major al unui întreg partid.

Intervenția de marți seara se înscrie în campania de destabilizare a Guvernului angajată de Klaus Iohannis. Ea, campania, cuprinde și alte lucruri:

– Boicotarea oricărui act guvernamental, inclusiv a celor vitale pentru țară.

– Blocarea legilor votate de Parlament. – Protejarea unităților militare din presă de plata impozitelor și taxelor către stat.

– Convocarea liderilor PSD la Procuratură sub diferite pretexte.

Marți, intervenția a fost urmată de intrarea în dispozitiv a Diviziei Presă. Ca la un semn, Realitatea Tv, Digi Tv, Ziare.com – avangarda presei militarizate – s-au năpustit asupra Guvernului cu loviturile de ciocan ale lui Klaus Iohannis.

Cum răspunde PSD acestui Război dus zilnic de Klaus Iohannis, care nu mai e demult președinte, ci Regizorul Operațiunii Dărîmarea Guvernului PSD?

Mă văd obligat să-l citez pe Mircea Badea ca pe Marx, pentru că a sesizat esența răspunsului:

Liderii PSD se declară triști, pentru că țara e divizată, pentru că s-a declanșat Războiul româno-român. Bine, bine, zic oamenii conștienți că trăiesc în Babuinia și nu în Rai unde e tot timpul verdeață, dar Ăla de la Cotroceni nu mai e demult Președintele României. E liderul de facto al PNL. Nimic din ce face el nu se înscrie în îndatoririle de președinte.

De ce nu reacționați?

De ce nu-i dați și voi un cap mediatic în gură?

De ce nu-i faceți plîngere penală de Înaltă Trădare pentru că la Sofia s-a întîlnit cu o putere străină – Kosovo –, deși România n-o recunoaște, aducînd astfel știrbire suveranității externe ( vorba lui Sică Mandolinistul pe numele său Ludovic Orban) a statului nostru?

Liderii PSD răspund în cor. Noi nu facem așa ceva. Noi sîntem politicieni responsabili. Noi vrem să guvernăm pentru români. Noi vrem să aplicăm Programul de Guvernare. De aia, noi vrem liniște. Bine, bine, zic oamenii normali, dar prin poziția de lăutar adoptată de Klaus Iohannis s-a dus dracului liniștea, programul de guvernare și, în curînd, chiar Guvernul PSD-ALDE.

Da, așa e, dar noi sîntem triști că țara e divizată – răspund liderii PSD, ștergîndu-și lacrima din colțul ochiului ivită din tristețea de a vedea țara dezbinată.

Imaginați-vă un tip dînd năvală în casă, spărgînd tot ce întîlnește în cale, luînd nevasta de păr și administrînd scatoalce copiilor. La toate acestea, în loc să pună mîna pe par și să-i dea cîteva huliganului, stăpînul casei stă cu mînile la piept și surîzînd creștinește zice:

– Nu răspund, deoarece asta ar însemna să tulbur liniștea blocului! Cam așa sînt și liderii PSD care răspund capetelor în gură administrate de Klaus Iohannis prin mărturisirea că sînt triști.