Opinii EVZ
Afacerea războiului comercial SUA-China: 200 miliarde de dolari și multe drepturi de autor
Acalmie și negocieri în războiul comercial SUA-China în care ambele părți au început să urce taxele vamale pentru diferite produse în încercarea de a echilibra situația deficitului comercial american față de China.
Donald Trump anunțase 50 de miliarde de dolari penalități, urmate de altă 100 de miliarde, în total taxe care să scoată cel puțin 150 mld dolari în favoarea SUA. Dar la cât se întinde miza războiului comercial China- SUA, e mai dificil de stabilit.
Marea problemă identificată de către Președintele Donald Trump chiar din campania electorală, acutizată la anunțarea rezultatelor pe anul 2017, a pornit de la deficitul SUA de 566 mld dolari. E vorba despre un deficit global. El este compus dintr-un deficit anual comercial al SUA de 810 mld dolari și un surplus de 244 mld la servicii. Donald Trump dorește să introducă taxe peste tot unde acest deficit se prezintă, la produsele în cauză. Așa s-a ajuns la bătălia pe oțel inclusiv cu Uniunea Europeană, dar și Japonia, Canada sau Coreea de Sud, ca și alte deficite pe care SUA le are la diferite produse, cu precădere cu partenerii săi occidentali. Pentru a se proteja, politica anti-dumping a OMC nu pare a fi suficientă astăzi. În ceea ce privește China, anul trecut SUA au înregistrat un deficit de 375 de miliarde cu Beijingul. Enorm, mai bine de două treimi din deficitul total al SUA cu întreaga lume. De unde și discuția privind taxele de 150 mld dolari și formula discutată la întâlnirea din weekend între secretarul Trezoreriei, Steven Mnuchin și vicepremierul chinez, Liu He, consilierul economic principal al președintelui chinez Xi Jinping. Principalul rezultat anunțat unanim este încetarea războiului, pus pe Stop! Însă după acest punct comun, abordările sunt diferite și arată divergențe majore în negocierile prezente și cele care vin.
Oricum Președintele Trump pare să fi atins un nou obiectiv cu tactica sa în forță, extrem de agresivă: amenințarea cu sancțiuni și taxe de 150 mld dolari au adus la masă China într-o poziție mult mai conciliantă și dornică să găsească soluții. De aici încolo, după cum spuneam, pozițiile se despart între părți, iar China vorbește despre căutarea unei soluții de a reechilibra balanța comercială mutuală prin cumpărarea de alimente și servicii din SUA, dar comunică despre faptul că va fi un efort ce nu se întâmplă peste noapte și va însemna un timp necesar de reechilibrare. Mai mult, datele apărute în spațiul public nu sunt deloc mulțumitoare, nici nu anunță o perspectivă foarte clară de reconciliere.
Mai mult, diferențele de abordare în spațiul public ridică semne de întrebare dacă s-a atins măcar o înțelegere de context sau e vorba doar despre deschiderea unor negocieri care vor dura. Chiar și elementele concrete precum cazul firmei chineze ZTE blocată în SUA de către Președintele Trump, ca și interdicția de a-i vinde produsele vitale de către companiile americane, nu au fost soluționate.
Produsele ZTE au fost vândute în Iran și Coreea de Nord, state aflate sub sancțiuni, iar ZTE a folosit produse de înaltă tehnologie produse în SUA, dar permise spre vânzare la export, fără a constitui neapărat vulnerabilități, însă interzise în statele cu programe nucleare în derulare. Deși promisese că va sancționa încălcarea embargoului la nivelul salariaților săi care au comis infracțiunile la adresa regulilor americane de export, ZTE nu a făcut-o. Deși chinezii țin mult să rezolve acest caz particular, el nu a putut fi soluționat. Cu atât mai mult cu cât criticile liderului minorității democrate din Senat, Chuck Schumer, chiar de sâmbătă, din ziua întâlnirii, vizau nivelul mic al penalităților pentru ZTE care se discută la această oră. Mai ales că vorbim despre o companie recidivistă, deja amendată pe aceleași motive anterior de către SUA, despre care Schumer solicită să fie interzisă definitiv pe piața americană și la exporturi de orice fel. În plus, peste toate, diferența majoră a apărut atunci când se vorbește despre ținta vizată de SUA, o reducere de 200 de miliare a deficitului american cu China din acest an. Partea chineză neagă că s-ar fi vorbit în vreun punct despre o țintă financiară vizată de către americani și pune totul pe negocieri viitoare, fiind vizate în special achiziții importante de produse și servicii de către chinezi cu precădere la nivelul înaltelor tehnologii, dar și energie, servicii și alimente. Fără a vorbi însă despre sume, la această oră.
Peste toate, rămâne marea problemă a drepturilor de autor, furtul de proprietate intelectuală și spionajul economic. Aici temele sunt foarte acute, iar SUA nu e singura vizată, ci și Germania sau Japonia. China spionează economic, intră în companii și le fură prototipurile, schemele, ideile, astfel că ies pe piață fie simultan, fie imediat după ce apar produsele, cu propriile lor versiuni. E o competiție ilegală și perfect neloială al căror costuri se ridică la militarde de euro și dolari pentru fiecare din actorii ce investesc în cercetare și tehnologii noi.
Aici răspunsul părții chineze este că vor fi modificate legile interne pentru a introduce barierele necesare și protecția pentru proprietatea intelectuală. Dacă mai adăugăm aici barierele nefiscale pe care China le menține pentru companiile externe, SUA și Germania fiind principalele vizate, realizăm cam cât de complicată e relația dintre cele două și cât de costisitoare apare ea. O negociere dură, cu miză mare, fără perspective clare și care abia a pornit. Însă Donald Trump își poate deja freca mâinile că tactiva sa agresivă a mai dat rezultate o dată, iar China e doritoare să se așeze la masă la modul cel mai serios pentru a ceda ce se poate în echilibrarea balanței comerciale între cei doi coloși ai economiei mondiale. Cu riscul de a debalansa din nou situația la dezvoltare și ierarhia pe state a produsului intern brut între SUA și China.
Recomandările noastre
