Spunînd că n-am știut de plecarea Elenei Udrea spre Costa Rica, nu cred că vreun cititor m-ar bănui că mint. Așa cum a arătat fosta candidată la Președenție în cadrul interviului luat de mine și Mihai Gâdea la Sinteza zilei de joi, 10 mai 2018, seara, plecarea a fost o operațiune discretă, calculată după șansele oferite de Costa Rica unui refugiat politic.

E greu de imaginat că Elena Udrea și-ar fi mărturisit intenția de plecare unei persoane ca mine, totalmente străine, deși ca jurnalist am sprijinit-o și am apărat-o, ba chiar am acceptat să fiu un fel de garant al securității jurnalului pe care l-a scris ea.

Lucrurile se schimbă dacă afirm că decizia Elenei Udrea de a rămîne în Costa Rica m-a surprins. Și nu oricum, ci tare de tot. Altfel spus, s-ar putea ca unii cititori se nu creadă o astfel de afirmație. Eu însă, conștient că risc să-i dezamăgesc pe unii, voi spune că multe lucruri mi-aș fi imaginat despre Elena Udrea, dar că la un moment dat va anunța rămînerea în Costa Rica în calitate de refugiat politic, nici în profețiile cele mai negre nu mi-aș fi imaginat. Din cîte își amintesc cititorii, la un moment dat, cînd Elena Udrea se afla împreună cu Alina Bica în Costa Rica, s-a dat știrea, ca fiind din surse, că fosta șefă a PMP, va rămîne în Costa Rica. Pînă la confirmarea știrii de chiar Elena Udrea, am fost convins că e o intoxicare. Și nu o intoxicare ivită din nevoia presei de a născoci știri bombă pentru a-și mări succesul comercial, ci una meșterită de Binomul SRI-DNA.

Nu întîmplător am pus ceea ce consideram a fi o intoxicare pe seama unei operațiuni meșterite de Sistem. Elena Udrea și Alina Bica au plecat în America Latină în toiul bătăliei duse de o mică oaste alcătuită din politicieni și jurnaliști împotriva abuzurilor comise de Sistem în numele luptei împotriva corupției, luptă care a constituit temeiul pentru răfuieli politico-mafiote. Această bătălie n-a fost și nu este ușoară. Ea se desfășoară și s-a desfășurat în condițiile unei confruntări pe viață și pe moarte angajate de Sistemul instituțiilor de forță, sub conducerea lui Klaus Iohannis, pentru a-și păstra privilegiile. Orice recunoaștere a abuzurilor se dovedește periculoasă pentru folosirea DNA ca instrument de răfuială politico- mafiotă. În anii în care și-a instaurat și și-a amplificat dictatura, Binomul SRI-DNA a pătruns ca un cancer devastator în profunzimea democrației românești.

Au fost infectate presa, societatea civilă, partidele politice. E de la sine înțeles că bătălia pentru restaurarea statului de drept în România de azi se confruntă cu ample operațiuni de manipulare puse la cale de către instituțiile de forță sub conducerea lui Klaus Iohannis. În aceste condiții, fiecare greșeală din partea celor care s-au angajat în lupta împotriva abuzurilor a fost și este speculată pentru a compromite această luptă astfel încît DNA să-și facă mai departe de cap.

Elena Udrea trecea, la ora plecării în Costa Rica, drept una dintre luptătoarele din prima linie împotriva Binomului SRI-DNA. Plecarea și rămînerea în Costa Rica au pus sub semnul îndoielii această ipostază. Mai mult fuga din țară, pentru că asta e imaginea în opinia publică, a servit Sistemului drept argument că nu e vorba de o bătălie în numele democrației, ci de un război declanșat de corupți, de penali, împotriva Justiției din România.

Dacă lupta ei a fost autentică de ce n-a rămas să lupte mai departe, inclusiv din închisoare? Gestul Elenei Udrea are desigur o explicație omenească. Conștient că plecarea sa a fost o lovitură pentru luptătorii împotriva abuzurilor DNA, joi seara, am întrebat-o dacă nu-și dă seama de acest adevăr. Mi-a răspuns, așa cum au văzut mulți telespectatori, că nu putea rămîne într-o țară în care era riscul să facă șase ani închisoare pe nedrept. Firește că din punct de vedere omenesc Elena Udrea are perfectă dreptate. Din punctul de vedere însă al idealului întruchipat de bătălia împotriva abuzurilor, plecarea ei a fost o imensă greșeală. Pe de o parte pentru că luptătoarea a abandonat cîmpul de luptă, declarîndu-se într-un fel învinsă. Pe de alta, pentru că a servit Sistemului drept argument că tot ce a spus împotriva Binomului nu era altceva decît o formulă de a-și salva pielea.

Dacă Codruța Kovesi și-a dorit ceva împotriva dușmancei de moarte Elena Udrea, atunci mai mult ca sigur, n-a fost închisoarea, ci fuga din țară.

Acesta a fost unul dintre motivele surprinderii mele în clipa cînd Elena Udrea a confirmat rămînerea în Costa Rica și evident unul dintre motivele neîncrederii mele inițiale în informația că ea a plecat din țară ca să rămînă în străinătate.

Un alt motiv ține de personalitatea Elenei Udrea. S-a spus că Elena Udrea vă rămîne în istoria acestor timpuri prin puterea pe care a deținut-o timp de 10 ani în timpul regimului Traian Băsescu. Eu, care am avut și continui să am o părere deosebită despre talentul de politician al Elenei Udrea, cred că fosta candidată la președinție va rămîne în istoria acestor timpuri ca o politiciană de top, dar mai ales ca un actor mediatic deosebit de înzestrat. Această înzestrare s-a văzut din plin chiar pe parcursul interviului de la Sinteza zilei cînd Elena Udrea nici n-a clipit cînd i s-au adus acuzații de către Mihai Gâdea și a ieșit bine din toate întrebările incomode. În același timp, eu cred însă că Elena Udrea va rămîne în istoria postdecembrismului și prin faptul că a declanșat în ianuarie 2015 bătălia pe viață și pe moarte împotriva Binomului SRI-DNA.

Să ne reamintim.

La începutul lui 2015, se știau în opinia publică puține lucruri despre abuzurile Binomului. Pe unele dintre aceste abuzuri le știau doar câțiva politicieni, între care se numărau și politicienii victime ale răfuielilor politico-mafiote în numele luptei împotriva corupției. Marele public habar n-avea de această putreziciune antidemocratică din ultimii ani ai României postdecembriste.

Eu, de exemplu, eram convins că asistasem în anii anteriori la o luptă corectă împotriva corupției, convingere ivită și din înverșunarea cu care am denunțat, de-a lungul postdecembrismului, îmbogățirea fără măsură prin jefuirea țării. La finele lui ianuarie 2015, trei documente cruciale – un interviu acordat site-ului Hotnews, un denunț împotriva cuplului Coldea-Kovesi, și un Jurnal, din care eu am dat publicității mai multe fragmente - au constituit un moment istoric. Momentul în care o persoană cunoscătoare în detaliu a marilor abuzuri comise de Sistem a făcut dezvăluiri care au șocat opinia publică. Forța acestor dezvăluiri venea din ipostaza Elenei Udrea. În anii anteriori, ea nu fusese o PSD-istă, un adversar politic al Sistemului, ci stîlp al regimului Băsescu. Să ne reamintim că la vremea respectivă aceste dezvăluiri au fost primite cu scepticism de opinia publică, mai ales că împotriva lor Divizia Presă, care o curtase pînă atunci pe Elena Udrea, a declanșat o campanie furibundă de denigrare. Din 2015 și pînă azi dezvăluirile gravelor încălcări ale democrației în numele luptei împotriva corupției, încălcări între care se numără transformarea SRI dintr-un Serviciu de protecție a Constituției într-un Serviciu de încălcare a Constituției, n-au încetat să curgă. Ca urmare a dezvăluirilor lui Sebastian Ghiță, a fost dat afară din funcție Florian Coldea.

Chiar dacă prin strădania lui Klaus Iohannis de a o păstra în funcție ca pe un instrument folositor răfuielile sale personale, Codruța Kovesi a rămas în fruntea DNA, totuși dezvăluirile dintre 2015 și 2018, desecretizarea Protocoalelor, achitările răsunătoare ale lui Victor Ponta și Toni Greblă, clasarea dosarului lui Tiberiu Nițu au slăbit serios puterea DNA de a face poliție politică în România. Acum, cînd abuzurile Binomului SRI- DNA sînt pentru opinia publică axiome, nu trebuie să uităm că persoana care a declanșat această campanie a fost Elena Udrea. Și Elena Udrea a avut tăria ca din 2015 pînă la plecarea în Costa Rica să nu-și înconvoaie spinarea, să continue să demaște abuzurile DNA, chiar și cînd era scoasă în cătușe din sediul DNA, chiar și după ce făcuse pușcărie. De înțeles în aceste condiții surpriza mea cînd am aflat că Elena Udrea a cerut azil politic în Costa Rica. Femeia care îi întrecuse la scor în materie de bărbăție pe mulți bărbații politici, cea care avusese curajul de a înfrunta Sistemul nu în 2018, cînd acesta e slăbit, ci în ianuarie 2015 cînd era în apogeul puterii sale, abandonează lupta și se declară refugiat politic în Costa Rica.

Nu știu dacă această plecare a fost știută de SRI, care a închis ochii aflînd de ea. Sigur e că plecarea a convenit de minune Sistemului. Pe omul Elena Udrea îl înțeleg. Pe omul politic Elena Udrea, nu. Și voi continua să consider fuga ei o greșeală, o greșeală enormă, chiar dacă scriitorul din mine mi-ar reaminti că și oamenii politici sînt oameni.

O greșeală și pentru ca ea pune capăt carierei politice a Elenei Udrea, carieră pe care am pariat.