Opinii EVZ
Alarmă de război după ieșirea SUA din acordul nuclear: Confruntare deschisă Israel-Iran în Siria
Nici nu a anunțat bine Președintele Donlad Trump ieșirea din acordul nuclear cu Iranul că pe teren, în Siria, confruntarea Israel-Iran a răbufnit cât se poate de violentă și de publică.
Premierul Benjamin Netanyahu era la Moscova, la sărbătoarea de 9 mai, timp de 10 ore alături de Președintele Putin, de la care a smuls reasigurarea non-intervenției ruse împotriva acțiunilor sale punctuale în Siria, pe baza probelor împotriva Iranului și pe tema transferurilor de trupe și arme către Siria și Hezbollah. Perspectiva unui posibil atac generalizat iranian asupra Israelului a fost invocată, în timp ce conținutul dosarelor extrase de către Mossad din bazele secrete de depozitare a arhivei despre programul nuclear iranian au ajutat la decizia lui Putin.
Chiar din acea zi, de miercuri, atacurile israeliene asupra bazelor și intereselor iraniene în Siria au crescut dramatic. Mai mult, operațiunile au fost deja recunoscute, iar Tel Avivul a subliniat și nervozitatea legată de perspectiva amplasării de baze militare permanente iraniene în Siria. De altfel, pentru prima dată în cei 7 ani de război civil în Siria, în Înățimile Golan - zonă ocupată de către Israel din 1981- a fost lansat apelul pentru pregătirea refugiilor anti-aeriene individuale ale populației, a crescut resursa militară de apărare și a sosit și șeful statului major al armatei israeliene cu un elicopter miercuri, pentru a verifica apărarea locală întărită. Planificatorii israelieni se așteptau ca ținta să devină peste noapte această regiune aparținând formal și legal Siriei.
Prezența în Siria a tot mai numeroaselor forțe iraniene Al Quds, ramura externă a Gardienilor Revoluției Islamice, dar și a numeroase alte categorii de forțe iraniene și pro-iraniene de altă natură - inclusiv miliții șiite pro-iraniene din Irak, Hezbollahul libanez și câteva miliții allawite locale - a făcut ca nervozitatea să crească în Israel, iar retragerea SUA din acordul nuclear să devină un semnal al angajării deschise a acestor categorii de trupe. Și reciproc, Iranul s-a simțit eliberată de anumite constrângeri ce decurgeau din efectele tratatului nuclear în relația cu SUA iar Israelul, mai ales Întâlțimile Golan, au fost considerate ținte legitime. De aici la lansarea reciprocă a atacurilor nu a fost decât un pas.
Iranul era deja supărat pentru că, la intervențiile punctuale, țintite și discrete ale Israelului dinaintea acestui episod, la transferurile de arme, cu precădere rachete, către Hezbollah și milițiile șiite din regiune, au fost uciși și soldați iranieni. În luna aprilie, într-un asemenea atac, au murit 7 soldați iranieni, în timp ce miercuri, în cadrul unor atacuri în zona Damasc, 8 soldați iranieni au murit în atacuri atribuite Israelului (neasumate însă public de către acesta). După o noapte de miercuri spre joi foarte agitată, cu zboruri și tiruri neprecizate în zona siriană, dar și cu alarme în Înalțimile Golan, Iranul a lansat 20 de rachete împotriva țintelor din Înălțimile Golan. O parte din rachete au fost doborâte, altele au atins ținte neprecizate, deși nu există asumarea vreunor victime. Activități aeriene, explozii, acțiuni ale apărării anti-aeriene s-au auzit în zona și în apropiere, fără mari precizări asupra conținutului acestor activități militare. Singura informație publică a fost doar atribuirea de către Israel a atacului cu 20 de rachete forțelor Al Quds, fapt ce ar reprezenta un precedent al atacului direct iranian asupra forțelor israeliene, un casus beli care antrenează aproape instantaneu intervenția SUA în apărarea aliatului său, dacă acesta reclamă sprijinul. De partea cealaltă, agenția oficială siriană a vorbit despre atacuri israeliene asupra orașului Quneitra, la est de Înălțimile Golan, acolo unde două raiduri succesive israeliene s-ar fi înregistrat iar apărarea anti-aeriană siriană ar fi reacționat.
Amenințările iraniene de a retalia asupra Israelului au mai existat, dar deschiderea cutiei Pandorei s-a făcut imediat după asigurările ruse de non intervenție a antiaerianei sale din Siria – deși nici premierul Netanyahu, nici președintele Putin nu au comunicat conținutul întrevederilor, premierul israelian mărginindu-se să comunice ce i-a spus lui Putin despre dreptul Israelului de a se apăra. De altfel, sondajele arată că 62% din populația Israelului crede că războiul este iminent.
Nici o parte nu pare interesată într-un conflict pe scară largă, în timp ce teritoriul iranian pare de neatins, în orice caz de necucerit. O evaluare a forțelor militare întrunite ale SUA, efectuată înainte de preluarea mandatului de către Donald Trump, arată că o operațiune militară în Iran nu e un obiectiv fezabil. De altfel și secretarul Apărării, James Mattis, a solicitat rezervă și atenție din partea zonei politice în legătură cu ce solicită de la Armată pentru ca obiectivele să fie realizabile.
Însă dacă e vorba despre intermediarii iranieni și forțele sale expediționare externe și ingerința în teatre de operațiuni din Orientul Mijlociu, elementele cele mai clare arată că o confruntare care pare iminentă în Siria și Yemen, pentru o largă coaliție ce conține SUA, Israelul și Arabia Saudită(statele care au salutat retragerea Washingtonului din acordul nuclear) dar și alte posibile forțe dintr-o coaliție de voință ce poate include și un set de state europene. Întrunirile de urgență la nivelul UE și UE-Iran, pentru salvgardarea acordului nuclear, vor fi cruciale.
Recomandările noastre
