Max Aub este un scriitor despre care puțini știu în România. Nici măcar prin locurile pe unde a peregrinat n-a ajuns în prim-plan. O explicație poate fi viața pe care a dus-o. S-a născut în 1903, la Paris, iar din 1914 a trăit cu familia în Spania (fiind de origine germană, tatăl său s-a temut să nu aibă probleme atunci când a început războiul, așa că a plecat în exil cu familia).
A luptat de partea republicanilor împotriva trupelor franchiste. A avut prieteni celebri – Garcia Lorca, Malraux, Picasso, Dali, Bunuel. Anul 1937 îl găsește în postul de atașat cultural la Ambasada Spaniei din Paris. Având convingeri comuniste, a fost arestat în 1939. În timpul Regimului de la Vichy a fost închis într-un lagăr din sudul Franței. Evadează în 1942 și se stabilește în Mexic unde moare în 1972.
A lăsat în urmă multe lucrări în spaniolă, printre care și Crime exemplare (1956), o cărțulie care nu depășește cu mult o sută de pagini, dar de o valoare literară indiscutabilă. Relatările din acest libretto nu depășesc două pagini. Scriitorul este aidoma unui mesager aferat. Având de livrat multe mesaje, la multe adrese, el le comunică în grabă, în cuvinte puține și cât mai explicit, pentru a nu lăsa loc de interpretări. Deși teribile, ele nu-i provoacă nicio tresărire. În schimb, destinatarul (cititorul) cunoaște trăiri diverse. Dacă la început poate că zâmbește, se amuză, în curând e cuprins de frisoane.
Paradoxal, cei mai mulți dintre criminalii care se spovedesc în cartea lui Max Aub acționează împotriva unor inși cu tare de comportament: un șofer necivilizat împroașcă pietonii cu noroi, un individ întârzie nepermis de mult la întâlniri, o femeie nu se îngrijește și miroase cumplit a usturoi, un vânzător de bilete de loterie devine agasant încercând să-i convingă pe ceilalți să-și încerce norocul. Și totuși, pedeapsa care li se aplică este excesiv de aspră. Este ca și cum într-un tribunal nu s-ar pronunța decât pedepse cu moartea, indiferent de gravitatea faptei.
Dacă ar fi apărut la Paris, în anii de glorie ai avangardismului, Crime exemplare i-ar fi încântat pe Tristan Tzara, pe Andre Breton, Salvador Dali… Este o bijuterie literară insolită, datorată unui maestru al umorului negru.
Recomandările noastre
