Cred că ar fi fost mai amuzant Adrian Văncică (Celentano din Las Fierbinţi) în rolul prestat zilele trecute de Tudorel de la Justiţie. Spre deosebire de cei din mass-media, situaţi – probabil din interese personale sau de patronat – de o parte sau de alta a baricadei, noi, cei mulţi „din popor”, căscăm de un timp gura, asemenea spectatorilor ocazionali la îmbrâncelile unor golani din târg.
Volens-nolens, ne lăsăm atraşi de voi, presa tipărită sau online şi de unele canale tv de ştiri, în încercarea disperată de a ne face, cu obstinaţie, suporteri ai uneia sau alteia dintre părţile beligerante. Ne-am distrat de-a dreptul copios, ascultându-l povestind pe Tudorel şi văzând nerăbdarea arzătoare a ziariştilor prezenţi la conferinţa sa de presă, pentru a auzi din guriţa-i sentinţa dată de el Luluţei.
Momentul atât de aşteptat de unii, dar predictibil şi distractiv pentru noi, plebea, a atins paroxismul când, pe acelaşi ton informativ, calm şi egal, hâtrul oficial guvernamental şi-a terminat abrupt de citit textul său plat – lipsit de interes general – şi a părăsit imediat adunarea rămasă consternată, îmbrobodită cu promisiunea unei viitoare informări amănunţite numai în cadrul “marii adunări naţionale”, adică a actualului Parlament supradimensionat intenţionat!
Noi, ăştia mulţi (care am mai rămas în ţară), suntem doar spectatorii unui „răzbel” cu zdrăngănit de cătuşe, purtat doar la nivelul superior al ocultei pături politico-economico-mafiote şi a încrengăturilor sale cu bani grămadă, formate din foşti nomenklaturişti pecerişti din eşaloanele inferioare, securişti acoperiţi (sau descoperiţi), turnători ordinari, urmaşii lor si mulţi alti neica-nimeni ajunşi, prin p.c.r. (pile, cunostinţe, relaţii) şi prin naivitatea electoratului, să înhaţe ciolanul puterii.
Dacă m-ar întreba careva de ce afirm aşa ceva, aş mai adăuga că aproape toţi ăştia au ca principal scop propria înavuţire rapidă, fără scrupule, la care se încearcă, cu lacrimi de crocodil şi pe diferite căi, să le fim făcuţi suporteri activi, de-o parte sau de alta. Astfel că, răspunsul s-ar putea găsi chiar în posibila întrebare.
Fiindcă pe noi, ăştia numeroşi – adică aşa-zisa prostime – ne preocupă prea puţin soarta celor aflaţi acum în ciocniri aprige, unii pentru a-şi scăpa pielea, încercând să se lepede de acuzaţiile adversarilor şi să-şi dovedească public nevinovăţia(?) şi nedreptele(?!) acuze aduse lor.
Da, pe noi ne interesează numai lupta concretă, care ar trebui dusă cu adevărat împotriva corupţiei generalizate. Este un flagel întipărit genetic la noi de secole şi amplificat de nevoi şi mizerie în utopica perioadă a regimului totalitar naţional-comunist. E necesară începerea reală a eradicării corupţiei, de sus şi până jos.
Numai să se vrea! Acum, la nivele superioare, este vorba doar de jocuri murdare şi de interese politicianiste oneroase, de dominare a justiţiei şi acapararea treptată a puterii depline în stat. Nu cumva se simte un uşor abur de intenţii totalitariste? Jos, vorba omului simplu, dar tot mai agitat: ”Dă-i dracului pe ăştia, să se ia de beregăţi acolo sus, între ei! Da’ de noi ce se alege?! Şi până când?”.
Recomandările noastre
