În timp ce crește pericolul unei ciocniri cu Statele Unite, în Siria, Turcia amenință cu invazia și cucerirea o nouă țară NATO.

Într-un incident care a avut loc la mai puțin de două săptămâni după ce Ministerul grec al Apărării a anunțat că Turcia a violat spațiul aerian al Greciei de 138 de ori într-o singură zi, pe 13 februarie, un vas al pazei de coastă turce a lovit un vas al pazei de costă grecești în largul Imia, una dintre numeroasele insule grecești în legătură cu care Turcia își revendică suveranitatea.

Majoritatea teritoriilor care acum se află între actualele granițe ale Greciei moderne s-au aflat sub ocupația Imperiului Otoman de la mijlocul secolului XV până la Războiul grec de Independență din 1821 și înființarea statului grec modern în 1823.

Aceste insule, ca și restul Greciei, sunt legal și istoric grecești, așa cum o arată și numele lor.

Partidul turc de guvernământ al Justiției și Dezvoltării și cea mai mare parte din opoziție par să intenționeze invadarea și cucerirea acestor insule grecești, pe motiv că ele ar reprezenta de fapt teritoriul Turciei, scrie Gatestone Institute.

În decembrie, de pildă, Kemal Kiliçdaroglu, liderul principalului partid turc de opoziție, CHP, a declarat că atunci când va câștiga alegerile în 2019 „va invada și ocupa 18 insule grecești din Marea Egee, așa cum fostul premier turc Bulent Ecevit a invadat Ciprul în 1974.” El a explicat că nu există „nici un document” care să dovedească că aceste insule aparțin Greciei.

Meral Akșener, lidera noii formațiuni de opoziție „Partidul bun”, a făcut și ea apel la o invadare și cucerire a insulelor: „Ceea ce este necesar trebuie făcut”, a scris ea pe Twitter în data de 13 ianuarie.

Cea mai grăitoare încordare de mușchi îi aparține totuși, evident, președintelui Erdogan, care pare încălzit de faptul că actuala sa invazie în Afrin, în nordul Siriei, nu a întâmpinat nici o piedică pe plan internațional.

„Îi avertizăm pe cei care au trecut linia roșie în Egeea și în Cipru: curajul lor va lua sfârșit atunci când vor vedea armata noastră, navele noastre și avioanele noastre... Indiferent de ceea ce Afrin reprezintă pentru noi, drepturile noastre în Egeea și în Cipru sunt aceleași. Nici să nu vă gândiți că vom ignora explorarea gazelor naturale în apele Ciprului și tentativele oportuniste din Marea Egee.”

„Așa cum am distrus comploturile (în Afrin) prin Operațiunea Scutul Eufratului și Operațiunea Ramura de Măslin, și curând în Manbij și în alte regiuni, putem și vom distruge comploturile acelora care se angajează în calcule greșite la frontiera noastră de sud... Vasele noastre de război și forțele noastre aeriene sunt atente la ce se întâmplă în zonă pentru a interveni în orice mod va fi necesar.”

Referindu-se la zilele Imperiului Otoman, Erdogan a spus:

„Cei care cred că am șters din inimile noastre pământurile de pe care ne-am retras acum o sută de ani se înșală...”

„Noi spunem cu fiecare ocazie că Siria, Irak și alte locuri de pe harta din inimile noastre nu sunt diferite de cele ale teritoriului nostru. Luptăm astfel încât un drapel străin să nu mai fluture nicăieri unde adhan (chemarea musulmanilor la rugăciune – n.r.) răsună.”

„Lucrurile pe care le-am făcut până acum sunt palide în comparație cu marile isprăvi și atacuri pe care le plănuim în zilele următoare, cu voia lui Allah.”

Dinastia otomană și imperiul otoman au fost înființate de un șef de trib turkmen undeva în jurul lui 1300. În timpul celor peste 600 de ani ai perioadei otomane, turcii otomani, care au reprezentat și califatul islamic, au pornit cu regularitate războaie ale jihadului, invadând și ocupând teritorii de pe cinci continente.

Neo-otomaniștii din Turcia actuală încă prețuiesc conceptul de jihad (războiul sfânt) împotriva necredincioșilor. Directoratul pentru Afaceri Religioase (Diyanet), înființat de Erdogan, a catalogat invazia Turciei în Afrin drept „jihad”.