În chip surprinzător, după ce mulți se întrebau dacă nu cumva și-a dat demisia prin fax direct din Tenerife, joi, 15 februarie 2018, la ora 20.15, Klaus Iohannis a ținut o conferință de presă. Conferința a fost catalogată de marea majoritatea a comentatorilor drept dezamăgitoare, cînd n-a fost blagoslovită cu alintarea de dezastruoasă.

Jurnaliști independenți, jurnaliști înregimentați de o parte și de alta a oștilor politice în confruntare, au lansat ipoteza unui președinte care a convocat întîlnirea cu jurnaliștii fără o minimă pregătire și, mai ales, cu întreaga-i ființă încă în paradisul vacanței din Tenerife, în care Klaus Iohannis s-a deblocat total de țara numită România pentru a se cupla total la adevărata lui țară, numită Răvășitoarea.

Mă grăbeam și eu să abordez conferința de presă din acest unghi de vedere, mai ales că, din primele zile ale mandatului, Klaus Iohannis nu mi-a plăcut, deși l-am votat. Sîmbătă dimineața, am citit comentariul lui Dan Andronic dedicat conferinței și, așa cum i-am spus la telefon – mă număr printre puținii supraviețuitori ai vremurilor cînd un text excelent scris de un confrate îi îmboldea pe ceilalți să-l sune și să-l felicite, gest vital pentru o profesie hrănită mai puțin cu parale și mai mult cu orgoliu de autor – punctul său de vedere, diferit de cel al majorității, cel potrivit căruia Klaus Iohannis a vrut să arate că el e Jupînul, m-a făcut să mă mai gîndesc asupra acestei intervenții publice a Președintelui.

Mi-am dat seama că m-a surprins, cum s-a întîmplat chiar și cu publiciști simpatizanți ai lui Klaus Iohannis, atitudinea sa arogantă deplină, în vecinătatea bădărăniei, față de ziariștii din sală. Cătălin Tolontan a sesizat acest Hai sictirism al președintelui față de întrebările jurnaliștilor, caz unic în postdecembrism, pentru că nici un președinte nu și-a îngăduit o astfel de aroganță ciocoiască față de presă.

Eu, însă, care l-am urmărit pe Klaus Iohannis încă de pe vremea cînd Sistemul îi pregătea plantarea la Cotroceni, știu că o astfel de atitudine nu-l definește pe președinte. Ce l-a apucat? Răspunsul ni-l dau întrebările jurnaliștilor. Am criticat deseori prestația fătucelor și guguștiucilor din grupul de presă de la Cotroceni la întîlnirile cu Klaus Iohannis.

De data asta, nu pot spune decît Jos pălăria! Rar mi-a fost dat să văd la o conferință de presă susținută de un demnitar o asemenea încăpățînare a jurnaliștilor de a pune întrebări incomode, ceea ce nu înseamnă altceva decît exercitarea în bune condițiuni a profesiei de ziarist.

Cu mici excepție, avîndu-și temeiul în existența Unităților militare din Presă, întrebările izvorau din uluirea opiniei publice că, deși dovezile de abuzuri comise de Unitatea de procurori interlopi de la Ploiești erau zdrobitoare, nimeni din așa-zisul stat de drept nu reacționase, fie și sub forma unei luări în considerare a acuzațiilor, toate autoritățile, procuror general, șefa DNA, grăbindu-se să facă zid protector în jurul lui Lucian Onea, cel care a patronat abuzurile de la Ploiești.

În ceea ce se cheamă Statement, Klaus Iohannis s-a pronunțat fără drept de apel de partea abuzurilor comise de cei de la Ploiești, într-un discurs marcat de stilul Așa zic eu, dacă nu vă place pupați-mă în fund! Absența oricărei nuanțe din partea președintelui țării, caracterul ritos al declarației privind DNA după ce instituția a fost zguduită de scandaluri înfricoșătoare, impresia de Așa vreau eu! a scos din sărite presa din sală.

Tirul de întrebări incomode la care a fost supus președintele a izvorît din această uluire în fața unui om care, vorba bancului, îi spui că nevasta e cu Gheorghe în păpușoi și el răspunde că nu-i nici o problemă, păpușoiul nu-i al lui, e al CAP-ului. La aceste întrebări, Klaus Iohannis a răspuns cu o aroganță pe care nu i-am mai întîlnit-o pînă acum la întîlnirile sale cu presa.

S-a enervat Klaus Iohannis, deranjat de întrebările incomode, de insistența jurnaliștilor de a afla un răspuns cît de cît normal la întrebările pe care și le-a pus opinia publică în timpul din urmă? A venit nepregătit la conferința de presă? Nici vorbă de așa ceva.

Klaus Iohannis a procedat așa, cu aroganță, mitocănește chiar în chip conștient, potrivit ipostazei pe care și-a propus s-o exprime fățiș la conferința de presă. În cazul Codruței Kovesi, toată lumea a fost de acord că, deși amabilă, șefa DNA nu s-a adresat opiniei publice, n-a ținut conferința de presă, prima de acest gen din cariera sa făurită de o rătăcire de cîndva a fostului președinte Traian Băsescu.

Nu, Codruța Kovesi s-a adresat în exclusivitate TeFeLiștilor. Din Stradă, din presă, din electorat. TeFeLiștii, întruchipînd pînă la neghiobie radicalismul anti-PSD, au acuzat seria de dezvăluiri despre Zdreanță ca fiind o campanie de presă pregătitoare unui asalt al PSD asupra DNA, asupra Justiției, asupra Românicii. Artileria Diviziei Presă n-a pregetat o clipă în bombardarea opiniei publice cu semnale de alarmă apocaliptice, cu Sirene ale lui Roaită: PSD vrea să îngenunche Justiția! PSD vrea să instaureze dictatura! PSD vrea să distrugă SPP, Serviciile secrete!

Nota de esență a acestor semnale, amintind de cele prin care presa stalinistă întreținea pericolul dușmanului de clasă pentru a justifica abuzurile și crimele Securității, e dată de strigătul: Patria în primejdie de a fi violată de PSD!

Nu e nimeni care să-l oprească?! Această atmosferă de alarmă falsă (trebuie să fii neghiob sau popragandist ca să vezi în PSD un partid gata să facă ceva, fie acest ceva o dictatură) a început să fie exploatată electoral: De PNL, de USR, de persoane gen Monica Macovei, de Divizia Presă a Binomului.

Codruța Kovesi a simțit că e rost de ros un ciolan electoral și s-a grăbit să țină o conferință de presă în care a recitat toate sloganele TeFeListe: Dezvăluirile abuzurilor sînt o conspirație a penalilor, DNA e ultimul apărător al anticorupției din România, Unitatea de la Ploiești continuă să fie de elită, cu Lucian Onea cu tot, Justiția în pericol. Ascultînd-o, aveai impresia că parcurgi din obligație profesională articolele indigeste ale Colonelesei și cele ca de ciocan pneumatic ale Căpitanului. Codruța Kovesi a ales însă formula de bun simț a dării de seamă în fața opiniei publice.

Ea s-a adresat și altor români decît TeFeLiștii. Succesul în fața TeFeLiştilor a fost enorm. Toți TeFeLiștii, în frunte cu Gabriel Liiceanu, în căutarea unui Tătuc care să țină piept PSD, au dat naștere imediat la o imensă diaree de elogii la adresa Neprețuitei, devenite pentru ei Neînfricata. Față de Neprețuita, Gabriel Liiceanu cel puțin e pe cale să depășească în materie de închinare la icoanele cu păr care sînt oamenii vii adorația manifestă pe vremuri față de Traian Băsescu.

În fine, cineva din Republica amenințată de PSD, lăsată singură de Puterile Garante, a avut curaj să înfrunte mașinăria majorității, să riște demascînd campania penalilor. Întors din Tenerife, Klaus Iohannis s-a trezit în fața unei realități de o rară primejdie pentru el.

Gestul – după opinia mea normal – de a o desemna pe Viorica Dăncilă premier, fără a marca fie și pentru cîteva zile dezacordul său cu năravul PSD-ului condus de Liviu Dragnea de a schimba guvernele precum cucoanele ciorapii , a stîrnit uluirea TeFeLiștilor, a celor care întrețin, în presă și în stradă, atmosfera de Patrie pe cale de a fi violată în grup de Liviu Dragnea.

După acest gest, denunțat de TeFeLiști drept pact cu dușmanul numit PSD, Klaus Iohannis a plecat în vacanță în Tenerife. Și asta a fost văzut de TeFeLiști drept o renunțare la luptă, drept o cedare în fața monstrului numit PSD.

Pe parcursul Scandalului numit al dezvăluirilor, s-au întețit acuzațiile aduse de TeFeLiști lui Klaus Iohannis că a bătut palma cu PSD sau că cel puțin îl doare în cot de soarta Justiției. Nu știu dacă instinctiv sau sfătuit de consilieri, Klaus Iohannis a sesizat primejdia întruchipată de suirea pe bolta TeFeListă a stelei care e Neprețuita.

Dacă Codruța Kovesi ar viza electoratul PSD, pentru Klaus Iohannis n-ar fi nici o problemă. Numai că șefa DNA vizează electoratul radical anti-PSD, electoratul TeFeList, cel care susține, în chip stalinist, teza lui Gabriel Liiceanu potrivit căreia împotriva PSD sînt permise toate abuzurile, ba chiar și crimele.

Se impunea o reacție față de ceea ce TeFeLiștii acuză a fi o campanie de punere la îndoială a Justiției, a Statului de drept, a luptei înpotriva corupției.

Și această reacție nu putea fi alta decît cea înfățișată de conferința de presă de la Cotroceni. Conferință în care Klaus Iohannis a fost mai TeFeList decît Codruța Kovesi, ba chiar și decît TeFeLiștii.

Reamintind gestul anticonstituțional de așezare în fruntea unei mișcări de stradă neautorizată, Klaus Iohannis a dat electoratului TeFeList cîteva mesaje:

1. Și-a asumat întrutotul clișeele tembele ale TeFeLismului, rod al gîndirii care picotește: Asaltul penalilor împotriva Justiției, DNA e culmea profesionalismului și patriotismului.

2. Față de campania dusă de PSD, el, Klaus Iohannis, va fi un fel de monument de la Mărășești, ceva gen De mine nu se trece.

3. PSD nu va putea face nimic în raport cu DNA, deoarece totul depinde de el. Spre deosebire de Codruța Kovesi, el poate face ceva pentru a stăvili asaltul asupra Justiției. Exercițiul de TeFeLism n-ar fi fost însă un succes dacă el n-ar fi beneficiat de sprijinul complice al lui Liviu Dragnea. Dar despre asta într-un număr viitor.