Fără doar și poate, timpul Laurei Codruța Kovesi în fruntea DNA este pe sfârșite. Cine i-a urmărit conferința de presă de zilele trecute și l-a văzut și pe Nicolae Ceaușescu la TVR în seara zilei de 20 decembrie 1989 anunțând poporul că el și PCR sunt poporul, înțelege exact ceea ce vreau să spun.
Mesajul principal al Laurei Codruța Kovesi, repetat teatral de mai multe ori, printre o mulțime de minciuni, acela potrivit căruia cine dă în vileag metodele infracționale, de poliție politică, prin care DNA înlătură indezirabilii, este el însuși un infractor care atacă statul de drept și societatea, umilește populația.
Adică, altfel spus, Kovesi și de alde procurorul Zdreanță sunt și stat de drept, și societate. O lege nescrisă face ca odată intrat în asemenea fază să fii „Pa!”, asta pentru că grotescul îți devine o dominantă în măsură săți îndepărteze toți susținătorii. Sunt foarte curios să văd ce ambasadori vor mai defila cu ea la braț.
Fie printr-o demisie care îi va fi cerută, fie demisă de președintele Klaus Johannis la solicitarea ministrului Justiției, Doamna K, așa cum a conspirat-o unul dintre oamenii ei „de elită”, procurorul Negulescu, zis Portocală, zis și Zdreanță, va părăsi probabil, cât de curând, o instituție care intră în istorie, spre rușinea românilor, alături de Poliția Legionară și de Direcția a VI-a, Cercetări Penale, a Departamentului Securității Statului.
De ce, spre rușinea românilor? Pentru că au făcut posibil, au permis să apară și să existe în țara lor, în vremuri democratice, o veritabilă Poliție Politică, una care a confiscat pârghiile de putere ale instituțiilor statului, a devenit brațul înarmat al Statului Paralel.
La fel ca cetățenii germani după al Doilea Război Mondial, când au aflat de atrocitățile comise în numele lor de naziștii aduși democratic la putere, mulți români se vor întreba „cum a fost posibil?” Există, însă, o foarte mare diferență: cei mai mulți dintre cetățenii germani nu au știut, pentru că, până la Procesul de la Nürnberg, nu aveau cum și de la cine să afle. Cetățenii români au avut cum să știe, pentru că au fost informați, la început de câțiva jurnaliști, mai apoi de tot mai mulți.
O parte a celor care au știut a ales să ignore că Justiția a ajuns să fie confiscată pas cu pas, începând din 2005, de un grup infracțional organizat, alcătuit din procurori și ofițeri SRI. Unii, din lipsă de cultură juridică, au adoptat teza potrivit căreia în numele luptei împotriva corupției nu este nicio problemă dacă legea este călcată în picioare chiar de către cei chemați să o apere și să o aplice.
În aplauzele presei aservite, a „deontologilor”, metodele prin care procurorii DNA au înlăturat indezirabilii din calea Sistemului au devenit din ce în ce mai sfidătoare la adresa prevederilor legale: denunțuri și recunoașteri smulse prin amenințare și santaj, interceptări trucate și probe ticluite sau chiar falsificate de-a dreptul, confecționarea de dosare vopsite capcoadă și trucarea distribuției lor aleatorii, în vederea plasării lor pe culoarul condamnării certe a victimelor, de către judecătorii Sistemului.
Fără doar și poate, momentul adevărului este unul foarte apropiat. Ce va urma după? Va fi dezastru! Justiției îi vor trebui ani, poate zeci, să-și vindece obrazul grav terfelit. Îi va fi greu și va dura mult și pentru că de picioare îi va atârna o generație de procurori, generația DNA, compusă din exemplare care au legătură cu știința Dreptului, cu noblețea meseriei de magistrat, tot atâta câtă aveau și plutonierii de securitate ai anilor ’50.
Cel mai ușor le va fi „deontologilor”, plutonierilor SRI, arma Presă, cântăreților deșănțați ai nemerniciilor care au distrus mii de vieți, de destine, de familii ale unor oameni care s-au aflat în calea Sistemului, dar doar cu două condiții. Prima, să se priceapă la IT, ca să-și poată șterge articolele de pe Net. A doua, să știe să mânuiască lama de bărbierit fără să se rănească, atunci când își vor decupa articolele scrise, din ziarele aflate în colecțiile bibliotecilor publice.
Recomandările noastre
