Chipuri brăzdate de cute adânci, mâini din căuşul cărora ţâşneşte, sfioasă, lumina hepatică a lumânărilor, o cruce de lemn apatică şi o chitară gata să plângă în acordurile celebrului Imn al golanilor, conceput de cantautorul rebel al anilor ,90.
Aceasta a fost atmosfera sumbră, creată de 30 de oameni, a comemorării celor 7 ani scurşi de la trecerea în nefiinţă a lui Cristian Paţurcă. „Cristian nu a murit. Trăieşte în fiecare dintre noi”, e convins Doru Mătieş, liderul Asociaţiei 21 Decembrie şi, prieten la cataramă cu cel care a fost „sufletul” evenimentelor din Piaţa Universităţii, din iunie ,90. Autor al îndrăgitului Imn al golanilor, fredonat ani la rând, de o ţară întreagă, Paţurcă a trecut în lumea celor drepţi în urmă cu exact şapte ani, răpus de tuberculoză. La doi paşi de el, cu pletele ninse, Bebe Astur se pregăteşte să respecte utlima dorinţă a lui Cristi:
„A lăsat cu limbă de moarte ca în fiecare an să-i cântăm la mormânt Imnul golanilor”, mărturiseşte cel care i-a stat alături lui Paţurcă în nenumărate concerte.
Recomandările noastre
