La Sofia, după ce Bulgaria a preluat de la 1 ianuarie preşedinţia prin rotaţie a Uniunii Europene, integrarea europeană a Balcanilor de Vest este privită, în primul rând, prin prisma normalizării relaţiilor cu Macedonia.

Bulgarii consideră fosta republică iugoslavă Macedonia  parte integrantă din teritoriul istoric al ţării lor. O treime din locuitorii Bulgariei sunt descendenţi ai refugiaţilor din Macedonia şi Tracia, după Războaiele Balcanice.

Bulgarii socotesc limba macedoneană un dialect al limbii bulgare, iar populația etnică macedoneană este percepută ca fiind una bulgară. Potrivit datelor lingvistice, doar 15% din vocabularul macedonenei nu corespunde vocabularului limbii bulgare, iar diferențele au apărut din cauza împrumuturilor lexicale din sârbă. Acest transfer lingvistic s-a produs după anul 1913, când cea mai mare parte a Macedoniei a intrat în componența Serbiei (ulterior Iugoslavia), de care s-a separat în 1991.

Elitele macedonene insistă asupra unei denumiri originale a limbii, deoarece acest element-simbol corespunde dezideratului general de crearea unei naţiuni distincte.  Populaţia de pe teritoriul Macedoniei actuale a trecut în ultimii o sută şi ceva de ani printr-un şir de experimente geopolitice unice: integral sau pe fragmente, ea a aparţinut Imperiului Otoman, Greciei, Bulgariei, Serbiei, Regatului Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, Albaniei, Iugoslaviei,

Poziția Sofiei este: „un popor în două țări cu istorie comună”. De ani de zile însă cele două țări își contestă regi, revoluționari, scriitori și poeți.

„Disputele legate de istoria comună vor trebui lăsate istoricilor, noi ne vom ocupa de problemele actuale”, a spus Boiko Borisov, după ședința comună a guvernelor bulgar și macedonean, desfăşurată, în noiembrie 2017, la Strumița, orașul natal al premierului macedonean Zoran Zaev.

Macedonia și Bulgaria au semnat, în 1 august 2017, un acord de colaborare, prietenie și bună vecinătate, menit să pună capăt disputelor istorice, identitare și lingvistice care au umbrit de-a lungul anilor relațiile dintre cele două țări. Acordul, numit “istoric”, a fost semnat în capitala macedoneană Skopje de premierul Bulgariei, Boiko Borisov, și omologul său Zoran Zaev. Bulgaria a recunoscut prima independența Macedoniei, dar nu și existența limbii macedonene.

Potrivit lui Stefan Gajc, un politolog sârb la Institutul de Studii Europene din Belgrad, poziția Rusiei este de apărare fermă a intereselor sârbe și că Moscova nu va permite împărțirea Macedoniei între Bulgaria și Albania.

„Personal, Serghei Lavrov a avertizat Sofia în 2015 să nu facă o iluzie că o astfel de divizare este posibilă”, a mai spus expertul sârb.

Şi grupurile naționaliste albaneze revendică teritorii din Nord Vestul Republicii Macedonia ca fiind parte a Albaniei Mari.

Din ianuarie până în noiembrie 2001 a avut loc un război de gherilă desfasurat în Nord-Vestul ţării între Armata Națională de Eliberare a albanezilor din Macedonia (UÇKM), grupare de gherile albaneză afiliată Armatei de Eliberare a Kosovo, și forțele de ordine ale guvernului. La acea vreme UÇKM era condusă de Ali Ahmeti, actualul lider al partidului albanezilor din Republica Macedonia, Uniunea Democrată pentru Integrare (BDI). Conflictul s-a încheiat prin Pacea de la Ohrid, rezultatul fiind obținerea drepturilor etnice de către albanezi, ei reprezentând 20%-25% din totalul populației de 2 mil. de locuitori pe care îi are Republica Macedonia.

La rându-i, Grecia nu recunoaște existența Republicii Macedonia, din cauza promovării identitare a macedonenilor, considerându-se adevărații urmași ai lui Alexandru cel Mare, grecii considerând acest lucru un fals istoric. Al doilea lucru contestat de greci este denumirea republicii, în Grecia există o regiune istorică cu același nume.