Opinii EVZ
Înțelegeri secrete franco-turce: Erdogan revine fără echivoc în Occident în privința Siriei. Pulsul planetei
La începutul săptămânii, președintele francez Emmanuel Macron l-a primit pe omologul său turc, Recep Tayyip Erdogan, într-o vizită de relansare a relațiilor după schimburi de declarații nu tocmai măgulitoare între Paris și Ankara.
Agenda a fost bogată, a conținut teme mergând de la Orientul Mijlociu, la integrarea europeană a Turciei și de la respectarea drepturilor omului la principiile libertății de opinie și a mass mediei versus terorism. Cert este că, în spatele ușilor închise, cei doi lideri au avut și o temă mai puțin reflectată public dar, cu certitudine, mult mai relevantă.
Astfel, trecută în mare măsură sub tăcere de temele mult mai prizate de media privind Turcia, întâlnirea de la Paris nu a relansat doar relațiile franco-turce, nu a restabilit doar interesul parteneriatului turco-european (chiar și fără componenta de integrare, pe care turcii o așteaptă de 54 de ani deja), dar a marcat și reconectarea Turciei la Occident în temele mari ale Orientului Mijlociu, cu precădere Siria. Aici trei au fost temele discutate de cei doi lideri.
Mai întâi, gestul făcut de Președintele SUA, Donald Trump, privind recunoașterea formală a capitalei Israelului la Ierusalim a fost un punct de convergență relevat fără rezerve. A fost, de altfel, punctul care a marcat baza comună de relansare a relațiilor turco-europene, mai ales că formatele Astana și Soci (cu Rusia, Turcia și Iran pe Siria) incomodau deja suficient de mult Turcia, prin enclavizarea și antagonismul direct față de Occident, SUA și UE și printr-o ambiguitate deja deranjantă inclusive în plan intern, în Turcia. De aceea, integritatea teritorială a Siriei, eliminarea lui Bashar al Assad și a regimului său și formule noi de negociere au fost temele înțelegerilor secrete Erdogan-Macron, așa cum relatează secvențial unele medii de presă.
Înainte de a ajunge la Paris, Erdogan lansase deja cele mai dure critici la adresa președintelui sirian, încă în funcție pe partea de țară pe care o controlează, cu ajutorul trupelor ruse, iraniene și a milițiilor șiite Hezbollah. Erdogan a spus despre Bashar al-Assad că este „un terrorist” și a afirmat că eforturile de pace din Siria nu pot continua dacă acesta nu părăsește imediat puterea. Declarațiile îl repoziționează pe Erdogan în marea confruntare de pe teren din Siria, acolo unde multă vreme s-a considerat că joacă un rol de a treia parte pe lângă Rusia și SUA, dacă nu cumva are înțelegeri secvențiale cu Rusia și Iranul. Nu a fost cazul, și prin această afirmație, Erdogan marchează revenirea deplină în Occident, fără echivocuri și fără nuanțe. De altfel, reuniunea de la Paris a marcat această ieșire din această formă de ambiguitate constructivă a Ankarei, determinată de suma de interese diverse în regiune și în raport cu Rusia și Iran.
Preşedintele Franţei, Emmanuel Macron, a anunţat că Turcia a luat iniţiativa unui nou format de dialog privind Siria, la care urmează să participe, în prima etapă, miniştrii de externe ai aşa-numitelor „ţări cu afinităţi” - Statele Unite, Franţa, Germania, Marea Britanie, Italia, Uniunea Europeană, Turcia, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Iordania şi Qatarul. „Am perceput o comunitate de vederi şi de interese strategice şi îmi doresc să reuşim să colaborăm pentru a aduce o soluţie utilă şi durabilă în Siria”, a declarat Macron, după întâlnirea cu Erdogan. Este maximum ce a apărut public legat de această perspectivă occidentalo-araboturcă de soluționare a crizei din Siria, cu state care gândesc la fel. E de observat absența din enumerare a Rusiei, Iranului și a lui Al Assad, deși Președintele francez a spus, de curând, că Franța va insista pentru negocieri de pace și inițiative anul acesta pentru încheierea conflictului sirian, însă menționând includerea lui al-Assad în formatul de negocieri.
Reuniunea miniştrilor de externe în noul format urmează să aibă loc în februarie. Ulterior, „vom vedea cum putem progresa în acest dosar”, a precizat Erdogan. Anterior, Turcia era deja angajată în alte două procese de negocieri privind Siria, la care participă şi Rusia şi Iranul, cel de la Astana, pentru limitarea conflictului armat, şi cel politic, de la Soci. Totuși, Macron a apreciat că aceste procese nu sunt imparţiale politic, deoarece părţile rusă şi iraniană „au mai mult interesul de a-şi construi influenţa, puterea sau propriile compromisuri bilaterale cu Siria, decât de a construi o stabilitate reală”. De aceea, potrivit preşedintelui francez, este necesară asocierea altor puteri din regiune şi reprezentarea tuturor facţiunilor siriene de opoziţie. Erdogan susţine însă că negocierile respective nu sunt „alternative”, ci „complementare” celor de la Geneva, coordonate de ONU.
Nu se știe cât de coordonată este această inițiativă și cu SUA, știute fiind divergențele turco-americane. Pe de altă parte, în privința Siriei, singura problemă majoră, constituind linie roșie, era independența kurzilor, o inițiativă în care și partea americană a participat, în încercarea de a amâna un asemenea pas în Kurdistanul irakian. Dacă la nivelul discuțiilor și înțelegerilor marilor actori, SUA și Rusia, nu e cunoscută deschiderea și convergența inițiativelor, mutarea deplină și fără echivoc a lui Erdogan în tabăra occidentală pe tema Siriei și presiunile pe care le face insurgența siriană la baza rusă de la Hmeinim (unde a distrus o pleiadă de avioane și a ucis numeroși piloți ruși, într-un atac recent, negat de Moscova) reașează substanțial premizele din regiune și perspectivele confruntării din Siria după dispariția de pe teren a Daesh, autointitulată Stat Islamic.
Recomandările noastre
