Acum, când trei judeţe din nord-vestul Bulgariei vor să se unească cu România, nu ar fi rău să ne amintim că nu ar prima dată în istorie românii şi bulgarii ar trăi într-un acelaşi stat, condus de români.
Birurile Imperiului Bizantin deveniseră atât de grele, în iarna anilor 1185-1186, încât vlahii, împreună cu bulgarii, s-au răsculat. A luat naștere Imperiul româno-bulgar sau Ţaratul vlaho-bulgar, cunoscut sub numele de Al doilea Ţarat Bulgar. Întemeietorii acestui ţarat au fost trei fraţi de origine vlahă, din dinastia Asăneştilor: Petru, Asan si Ioniţă Caloian.
Numele capitalei Olteniei, Craiova, ar proveni de la Craiul Iovan (Ioniță Asan), mezinul fraților Petru și Asan, împărat al celui de al Doilea Țarat Bulgar, care este nevoit să se refugieze la sfârșitul domniei la nord de Dunăre, unde devine „domn peste niște vlahi din neamul lui”. De altfel şi numele liceului din Caracal, înfiinţat în 1888, este “Ioniţă Asan”.
Potrivit istoricului rus A.A. Vasiliev: „În baza mărturiilor viabile, mișcarea de eliberare din jumătatea secolului 12 în Balcani a pornit și a fost purtată in mod viguros de către valahi, strămoșii românilor de azi. S-au alăturat și bulgarii și într-o anumită măsură cumanii de dincolo de Dunăre. Cea mai bună sursă contemporană grecească Nicetas Choniates a specificat in mod clar că insurecția a fost pornită de valahi (blachi). Liderii insurecției Petru și Asen (Asan) aparțineau acestei rase. A doua campanie a imperiului bizantin în această perioadă a fost dusă împotriva valahilor. De fiecare dată când Nicetas i-a menționat pe bulgari a făcut-o concomitent cu menționarea valahilor/românilor”. Și românii din stânga Dunării au participat la această revoltă împotriva imperiului bizantin. Trecerea fluviului de către “vlahi” (români) și „sciți” (cumanii) de la nord la sud este menționată în mod explicit de către Niketas Choniates.
Întemeietorii statului, Asan și Petru, au fost asasinați de boierii lor, în 1196 și 1197. Fratele lor Ioniţă Caloian (Cel Frumos sau Luminat) s-a urcat pe tron și a consolidat țaratul vlaho-bulgar. A obținut de la papă recunoașterea sa ca „rege al bulgarilor și al românilor” (Rex Bulgarorum et Valachorum: titlul de împărat nu i-a fost recunoscut).
În timpul lui Ioniţă Caloian (1197-1207) s-a petrecut un eveniment important pentru istoria europeană: cea de-a patra cruciadă, care a sfârşit în 1204 prin cucerirea Constantinopolului de către cruciaţi şi înfiinţarea „Imperiului Latin”. Între noua structură politică şi ţaratul vlaho-bulgar au fost o serie de conflicte militare. Beneficiind de concursul cumanilor, vlaho-bulgarii au obţinut victorii importante, între care cea din 1205 la Adrianopol. Ioniţă a fost ucis în 1207 de un cuman în timpul asedierii Salonicului. Acesta ocupă un loc important în panteonul istoriei românilor, nu numai datorită succeselor sale militare şi politice, cât mai ales datorită afirmării originii romane a poporului român în corespondenţa purtată cu Papa Inocenţiu al III-lea pentru recunoaşterea sa ca împărat.
Borilă (Boris) îl urmeaza pe tronul Ţaratului Vlaho-Bulgar pe Ioniţă Caloian. Acesta a fost un uzupator care l-a îndepărtat de tron pe moştenitorul legitim, Ioan, viitorul ţar Ioan Asan al II-lea. Borilă s-a confruntat cu tendinţele trădătoare ale boierilor şi cu erezia bogomilă, numită după numele primului predicator, preotul Bogomil. Borilă a organizat represalii împotriva bogomililor şi a putut să înfrângă o conjuraţie a boierilor la Vidin cu ajutorul unei armate ungară, compusă din secui, români şi pecenegi şi condusă de comitele Ioachim. În timpul domniei lui Borilă, rolul românilor în statul Asăneştilor a început să scadă.
În 1218 Ioan, prinţul moştenitor legitim, cu ajutorul boierilor l-a prins şi l-a orbit pe Borilă, fiind înscăunat ţar sub numele de Ioan Asan al II-lea. În timpul lui Ioan Asan II (1218-1241), ţaratul româno-bulgar a cunoscut maxima întindere teritorială, reuşind în 1230 să îşi întindă stăpânirea de la Marea Neagră la Marea Adriatică, şi din viitoarea Moldovă la Adrianopol şi Ohrida. În primul deceniu de domnie, Ioan Asan II a întreţinut relații bune cu regatul Ungaria, cu care s-a aliat.
Asaneștii vor conduce țaratul până în 1280, aceștia fiind înlocuiți treptat de țari bulgari. Ultimul suveran din dinastia Asăneștilor, Ioan Asan III, n-a domnit decât un an (1279-1280). Cu timpul statul își pierde puterea, cunoscând doar mici periode de revigorare. În 1396 acesta va fi cucerit de Imperiului Otoman.
Recomandările noastre
