Creșterea cu un părinte absent poate lăsa copiii cu un sentiment profund de rușine și de pierdere. Iar când absența pare voluntară, impactul poate fi și mai intens. Din perspectiva unui copil, este greu să ne imaginăm că un părinte alege să nu se implice fără să existe un motiv bun.

Din păcate, copiii sunt incredibil de vulnerabili atunci când trag o concluzia greșită și, de cele mai multe ori, ei consideră că vina este a lor pentru tot ce nu merge bine. Teama și vina le afectează pe termen lung încrederea în propria persoană și stima de sine, pentru că se percep ca incapabili să rezolve problemele care apar între părinți sau chiar problemele acestora de sănătate.

Atunci când unul din părinți moare, părintele rămas poate face multe pentru a-și sprijini copilul și pentru a-și construi stima de sine, ajutându-l să facă față problemelor de abandon.

Copiii care au fost abandonați pot respinge totul despre părintele absent. La suprafață, acest lucru poate părea un răspuns rezonabil. Veți vedea acest lucru atunci când un copil își exprimă dorința de a fi exact opusul părintelui absent. Ca părinte rămas, îl puteți ajuta astfel:

Afirmând calitățile unice ale copilului;

Permiteți copilului să-și împărtășească gândurile și opiniile;

Recunoscând că această etapă poate fi temporară;

Afișarea empatiei cu afirmații precum „înțeleg de ce s-ar putea simți așa în momentul de față!”.

La fel de bine, copiii cu probleme de abandon pot idealiza părintele absent. Unii copii se pot identifica prea mult cu părintele absent și pot dezvolta o serie de fantezii despre el sau ea. Și, în timp ce aceste gânduri pot oferi un anumit confort, această ușurare de durere este de obicei temporară. În calitate de alt părinte al copilului dvs., îl puteți ajuta dacă:

Permiteți copilului să-și verbalizeze liber amintirile despre părintele absent;

Evitând tentația de a corecta amintirile copilului;

Solicitarea de întrebări deschise pentru a ajuta copilul să articuleze detalii suplimentare legate de amintirile lui sau ei. Copiii cu probleme de abandon pot dezvolta stima de sine scăzută.

Copiii care au experimentat abandonarea părinților pot fi, de asemenea, predispuși să dezvolte o stimă de sine slabă și un sentiment de rușine în jurul absenței părinților. Ei chiar se întreabă dacă ar fi putut contribui la absența, dacă au meritat cumva să fie abandonați sau dacă părintele absent crede că este mai bine fără „responsabilitatea” unui copil. Ca părinte rămas, vă puteți ajuta copilul dacă:

 Îi reamintiți acestuia, în mod repetat dacă este necesar, că el sau ea nu este vinovat; l Folosiți limbajul clar, specific, când lăudați copilul;

Ajutați-l să își aleagă mentorii potriviți.

 Încurajarea relațiilor cu adulții în care aveți încredere, care pot transmite și mesaje autentice, pozitive, despre abilitățile, caracterul și alegerile copilului dumneavoastră. Copiii cu probleme de abandon ar putea avea dificultăți în a-și exprima emoțiile.

Copiii care au experimentat abandonarea părinților pot avea, de asemenea, dificultăți în a-și împărtăși sentimentele. Ei tind să-și păstreze sentimentele „îmbuteliate” și să nu aibă încrederea necesară pentru a-și împărtăși adevăratul sine cu ceilalți. În calitate de părinte, îl puteți ajuta:

Afirmând că-ți iubești copilul necondiționat, chiar și atunci când e supărat, trist sau frustrat; Cu românul la psiholog

Scrierea unei scrisori copilului dumneavoastră pentru a exprima cât de mândri sunteți de el;

Fiind de încredere atunci când copilul dumneavoastră împărtășește sentimentele sale cu dumneavoastră;

Furnizarea de oportunități de a vă conecta cu copilul, creând o atmosferă în care el sau ea va fi liber/ă să se deschidă, atunci când simte.