Scandalul cu privire la piesa de teatru „Eu sunt! Și?” care s-a difuzat cu ocazia Cluj Pride și aparține Teatrului Bagaj nu se sfârșește. Autorii piesei de teatru au ieșit cu o reacție pe pagina de Facebook, pe care o redăm
Reacția Teatrului Bagaj cu privire la piesa pusă în scenă cu ocazia Cluj Pride:
„Avem un spectacol care pe data de 7 iunie 2019 a împlinit un an de existență. Am jucat la Târgu-Mureș, București, Craiova, Timișoara și Cluj-Napoca. Pe 10 iunie 2019 am avut prilejul de a prezenta spectacolul în cadrul festivalului Cluj Pride. Azi, un val de ură ne-a lovit în urma a două fotografii postate pe pagina Cluj Pride. O totală decontextualizare.
Spectacolul „Eu sunt! Și?” s-a născut dintr-o profundă tristețe a șase oameni care au descoperit că dincolo de formele percepute ca fiind ”diferite de normalitate„ (femeie+ femeie, bărbat+bărbat, bisexual, transgender etc) există o serie consistentă de instigare la ură, de abuzuri aberante și atitudini violente și criminale față de comunitatea LGBTQ+. Nu ne gândeam că un anumit instinct al unui om poate semna sentințe. Indiferent de ce e de fapt homosexualitatea (o alegere, o chestie cu care te naști sau chiar o boală) mi se pare absolut inuman ca în deceniul nostru să tratăm cu ură, să discriminăm, să condamnăm la moarte ceva ce nu corespunde câmpului nostru referențial.
Această tristețe s-a aprofundat atunci când am aflat despre evenimentele întâmplate în Cecenia (Statul islamic) în anul 2017. Activiștii LGBTQ+ au încercat să organizeze o paradă. În urma acesteia, sute de bărbați au fost racolați, torturați, omorâți în niște lagăre de concentrare pentru gay. Majoritatea au dispărut de pe fața pământului fără urmă. Mass-media deține aceste informații datorită unora care au reușit să scape. 2017.Acest spectacol este clar pro-gay. Asta nu înseamnă că luăm în derâdere credința unora sau a altora. Noi ironizăm atât comunitatea LGBTQ+, cât și tabăra adversă. Cine a văzut spectacolul, știe acest lucru.
Prin arta pe care o practicăm, suntem obligați moral să fim sinceri, să ne ascultăm instinctul. Noi nu atacăm spiritualitatea și nu luăm în deșert numele Domnului. În schimb, BOR reprezintă în mod indubitabil o puternică parte a tabloului poporului român, plus că nu dă dovadă de toleranță, iar asta ne întristează și mai tare. Dat fiind faptul că ceea ce prezentăm noi nu este nicidecum un manifest anti-ortodox sau anti-orice, ci un act artistic, asta ne dă puterea de a da forma pe care o dorim ideilor și instinctelor noastre. În spectacol, folosim un obiect care poate fi interpretat drept o icoană, dar nu e. E un obiect improvizat. La fel și ”veșmintele sfinte„ pe care le-am cusut de mână pe o bază de carton. La fel și credința omului: improvizată, la îndemână când are nevoie de ceva. Aceste obiecte, alături de cei patru performeri (heterosexuali) care rostesc niște manifeste ortodoxe preluate de pe un site destinat vindecării homosexualilor, reprezintă o imagine stilizată a ipocriziei unor fanatici care par să interpreteze greșit cuvântul Domnului. Dumnezeu nu instigă la ură și la discriminare. Vă promitem.
Vedem că extremistul religios poate duce la violență. Vedem că o icoană este făcută din aur și valoreaza cât trei salarii.( Porunca 2: ”Să nu-ți faci chip cioplit.”). Vedem că ne știm ruga la Dumnezeu, dar ca dintr-un manual de instrucțiuni. Asta ne doare și ne întristează. Asta.
Asta ne face pe noi să înglobăm într-un act artistic o serie de idei și comentarii asupra imaginii distorsionate pe care o avem, noi creștinii de rând, despre spiritualitate, despre diversitate și libertate.
Recomandările noastre
