Există multe teme folosite de propaganda pro-Kremlin, dar cele mai importante vizează relația cu SUA, NATO și UE, consideră sociologul Nicolae Ţîbrigan

Printre cele mai folosite instrumente ale propagandei pro-Kremlin se regăsesc narațiunile anti-americane sub sloganul „România – colonia SUA”, cele anti-NATO, care vorbesc despre inutilitatea scutului de la Deveselu sau împotriva bazelor NATO de pe teritoriul țării noastre și cele care îndeamnă la un „RO-EXIT”. Discursurile de tip post-colonial sau care prezintă o „mare conspirație” a Vestului contra României au scopul de a bloca investiţiile şi de a produce o scădere a încrederii în UE şi NATO în rândul populaţiei, explică sociologul într-un interviu pentru Jurnaliştii.ro.

Nicolae Ţîbrigan consideră că Rusia dezvoltă tematici pentru fiecare țară în parte, dar unele narațiuni sunt „reciclate” la nivel regional, pentru fosta zonă comunistă a Europei. Cele mai importante elemente sunt: accentuarea poziției Rusiei ca putere globală, necesitatea unei „lumi multipolare”, acuzațiile de decadență morală și spirituală în Occident și scindarea iminentă a Europei. 

„Propaganda pro-Kremlin în Europa de Est este eterogenă, fragmentată lingvistic, religios, cu o scală de valori și mituri naționale diferite. Asta deoarece fiecare stat în parte din regiune dispune de propriile caracteristici, deși au și elemente comune, cum ar fi cazul României și Republicii Moldova”.

Sociologul atrage atenția și asupra preluării fără discernământ a știrilor false din domeniul militar, zonă în care Kremlinul se străduiește să-și afirme superioritatea tehnologică. În cazul României, acest gen de propagandă țintește decredibilizarea Scutului antirachetă de la Deveselu, prin prezentarea unor super-arme care l-ar face ineficient sau inutil. În consecință, populația se descurajează și nu mai susține sau chiar se opune cheluielilor de înzestrare a Armatei.

O altă categorie de victime ale propagandei sunt reprezentate de „pacifiști înclinați să evite un conflict, naționaliști, conservatori, unioniști, ortodocși, anti-imigraționiști, islamofobi, xenofobi, legionari, daciști, conspiraționiști etc. care susțin mișcarea anti-Justiție lansată de alianța de guvernare și se opun oferirii unor atribuții mai mari structurilor supranaționale – UE și NATO”, mai spune sociologul Nicolae Ţîbrigan. Persoanele cu astfel de convingeri și atitudini sunt bombardate cu informații care le întăresc opțiunile, în așa-numitele camere de rezonanță de pe rețelele sociale, mai spune sociologul.

„Ultimul nivel este reprezentat de partide, personalități politice, jurnaliști, reprezentanți ai zonei academice și culturale, lideri de asociații care îmbrățișează agenda războiului informațional al Kremlinului, inconștient sau prin finanțări indirecte”, explică Țîbrigan.

„Cel mai grav e că PSD a adoptat modelul toxic al „fermelor de troli” din Rusia pentru a-și spori capitalul electoral, facilitând inconștient penetrarea de către propaganda pro-Kremlin a spațiului informațional din România prin accentuarea clivajelor socio-politice. Ori, campaniile de dezinformare vizează spațiile de dezbatere intensă, de audiență, cu scopul de a dirija discuția publică în sfera de interes strategică.”

Sociologul deplânge faptul că România nu are nici instituții și nici o strategie de luptă cu propaganda Kremlinului. „Împreună cu colegii de la LARICS lucrăm acum la un raport exhaustiv unde vom demantela rețeaua de influență a Kremlinului în România în baza unei clasificări a acestor canale după câteva criterii: tipul sursei, impact, actori și obiective strategice. Astfel, am putut identifica purtători de mesaj, unii desprinși și din „Lista lui Dughin” – descoperită de hackerii ruși „Humpty Dumpty – Shaltai Boltai“ și dezvăluită de jurnaliștii ucraineni; iar alții folosiți pe post de „idioți utili” în domeniul „jurnalismului alternativ” promovat de Sputnik.md și alte site-uri afiliate Ambasadei Federației Ruse în România”, continuă Nicolae Ţîbrigan.

Când e vorba despre ce ar trebui făcut pentru a contracara răspândirea ideilor dorite de Putin, sociologul vorbește despre acțiuni și inițiative ce ar trebui decise la cel mai înalt nivel. „La fel, în România, CSAT poate desemna o instituție integratoare a acțiunii de combatere a războiului informațional, capabilă să coaguleze eforturile tuturor celorlalți actori instituționali, să stabilească direcțiile de comunicare strategică (diplomație publică) și să funcționeze ca o platformă de colaborare cu societatea civilă și mediul academic în vederea sporirii nivelului de expertiză și îmbunătățirii instrumentelor de analiză. Dar pentru asta e nevoie de voință politică pe care, din păcate, n-am sesizat-o la niciun actor politic, indiferent de spectrul politic. Repet, putem reuși doar dacă avem voință politică”.

„În România, am mai constat și câteva subiecte cu impact emoțional de care a început să se agațe propaganda pro-Kremlin. În general, sunt exploatate dispute care nu fac o conexiune imediată cu Rusia, dar așa se promovează aparent dezinteresat lideri sau personaje politice euro-sceptice. Este de ajuns să deschidem pentru câteva minute site-ul de propagandă Sputnik pentru a-i trece în revistă. Trebuie să ne așteptăm la încercarea Kremlinului de a adânci clivajele etnice din zona Transilvaniei în urma vizitei Papei Francisc de a vizita pe 1 iunie localitatea Șumuleu-Ciuc, unde foști PRM-iști tună și fulgeră pe social media că acolo, chipurile, s-ar declara „autonomia teritorială a Ardealului și anexarea acestuia de Ungaria”. E un scenariu desprins parcă din „noroiul minții”, dar patriotarzii noștri le-au oferit strategilor de la Kremlin toate ingredientele necesare unei campanii digitale de propagandă: sensibilizare contextuală mesaj percutant și conținut emoțional. Acum Kremlinul lucrează pentru a amplifica mesajul pe canalele de distribuire așteptând mobilizarea off-line a publicului-țintă – un fenomen extrem de periculos”, avertizează Țîbrigan.