În spatele „Protocoalelor Înțelepților Sionului” se află un “geniu” al conspirațiilor! Iată de ce faimosul fals își păstrează și astăzi puterea de seducție!
- Ovidiu Drug ă
- 30 martie 2019, 17:37
Fascinanta istorie a „Protocoalelor Înțelepților Sionului”, probabil cel mai cunoscut fals al timpurilor moderne, nu poate fi înțeleasă fără a evoca machiavelica figură a lui Pyotr Ivanovich Rachkovsky, șeful operațiunilor din Paris ale Ohranei (serviciul secret al Imperiului țarist).
Lui Rachakovsky i se pot reproșa multe, în primul rând, lipsa totală de scrupule, dar nu i se poate pune la îndoială inteligența. Avea un talent aparte pentru manevre extrem de complicate și reușea aproape întodeauna să obțină ceea ce își dorea. Câteva date din biografia lui sunt edificatoare.
"Printre primele sale inițiative s-au numărat provocările menite să-i determine pe emigranții creduli să săvărșească tot felul de crime sălbatice, la care aceștia nici nu s-ar fi gândit”, susține jurnalistul Brian Doherty. Scopul lui Rachkovsky nu era să apere regimul țarist, ci, mai degrabă să se bucure de o viață luxoasă la Paris pe banii țarului, iar pentru asta trebuia să le dovedească șefilor săi din Rusia că e foarte util.
Nu s-a mulțumit niciodată să monitorizeze, cu ajutorul agenților pe care îi recrutase în cercurile anarhiste și socialiste, ce plănuiesc radicalii fugiți din Rusia de frica represiunii. Dimpotrivă, a încercat să le furnizeze el însuși idei și, când a fost cazul, chiar banii necesari pentru a le pune în aplicare.
Mai mult, și-a asigurat bunăvoința serviciilor secrete din țările occidentale, oferindu-le informații cheie atunci când putea să-și îndeplinească propriile obiective cu mâna altora. De exemplu, atunci când un agent acoperit pe care îl avea la Geneva a furnizat informații esențiale despre o adunare a extremiștilor, Rachkovsky și-a trimis agenții acolo.
Aceștia au descoperit unde erau ascunse tipografia și armele anarhiștilor. Rachkovsky a contactat forțele de securitate elvețiene și le-a dat pontul . Astfel de acțiuni au avut loc în Elveția în 1887 și 1888, dar au fost repetate și în alte țări. Cea mai mare victorie a venit însă de la Paris.
În 1890, agentul său Landesen a început să promoveze în cercurile revoluționare ale emigrației ideea unui complot pentru uciderea țarului. S-a stabilit o întâlnire, unde complotiștii au venit înarmați și având asupra lor notițe cu ce avea fiecare de făcut pentru a fi siguri că operațiunea va avea succes.
Poliția franceză, prevenită de Rachkovski, i-a luat ca din oală. Complotiștii au fost judecați rapid și condamnați, probele împotriva lor fiind covârșitoare. Chiar dacă istoricii susțin că Protocoalele au fost redactate de unul dintre agenții lui de la Paris, un rus pe nume Matvei Golovinski, e puțin probabil ca Rachkovsky să nu se fi amestecat. Până la urmă, comploturile erau specialitatea lui.
De ce a pus conspirația mondială pe seama evreilor? În primul rând, probabil, pentru că în grupările anarhiste, revoluționare și socialiste erau mulți evrei. În al doilea rând, pentru că, evident, punând conspirația universală pe seama unor străini, descuraja practic adeziunea rușilor la grupările care urmăreau răsturnarea țarului.
Interesul pe care aceste Protocoale l-au stârnit și continuă să-l stârnească pare, de altfel, să poarte amprenta geniului lui Rachkovsky. Mai marele agenților Ohranei de la Paris știa ca nimeni altul să amestece jumătăți de adevăr cu minciuni sfruntate și să dea întregului o aparență plauzibilă.
Cunoștea foarte bine scopurile revoluționarilor, dar știa, probabil mai bine decât ei, care sunt mijloacele de care aveau nevoie ca să le aducă la îndeplinire. Acesta este probabil și principalul motiv pentru care în jurul Protocoalelor Înțelepților Sionului se manifestă și astăzi atâta interes.
Chiar dacă e un fals, multe cercuri de interese și-au găsit și își mai găsesc, probabil, și astăzi inspirația în protocoalele redactate acum mai bine de o sută de ani. Asta pentru că astfel de metode de acțiune pot asigura, cel puțin în teorie, unei minorități de orice fel o armă infailibilă de a domina majoritatea.