Planul Macron: Un Manifest politic, un proiect european cu ceva umbre și lucruri nerostite. Pulsul planetei

Am citit cu mare atenție recenta scrisoare a lui Emmanuel Macron către cetățenii europeni. E un document care merită extrem de mare atenție, bine făcut, judicios, o mostră de comunicare publică – nu degeaba publicat în 22 de limbi europene. Trădează, în subsidiar, un adevărat proiect, are multe elemente bine gândite și apărute într-un moment critic.

Am identificat 4 categorii de prevederi: partea de aplaudat, salutară și indispensabilă unui proiect european; o serie de constatări și sublinieri proprii, subiective; ceva critici pe zone mai întunecate și lucruri nerostite sau neatinse; dar și o zonă de erori de proiect, care amenință să divizeze și să adâncească faliile europene în loc să le îngusteze și să le acopere cu punți.

Scrisoarea lui Macron anunță că avem, în sfârșit, un proiect pentru Europa! Un Manifest, un text profund politic și adresat cetățenilor europeni. Bine scris, cu retorică impecabilă, gândit ca o formulă de comunicare strategică profesionistă. Emmanuel Macron privește Europa unitar și proiectul european este unul integrat și relativ articulat. Textul are, totodată, meniri diferite: reflectă o viziune articulată și profund europeană – singura de până acum – dar este un manifest, cu toate atributele de atragere a atenției, desenarea stării de fapt, identificare a amenințării și mobilizare, de îndemn la acțiune și coagulare în susținerea proiectului propus. Are valoare de întrebuințare politică, electorală dar este destinată și zonei analitice. De remarcat și accente de înflăcărare, iar din tot constructul răzbate un sentiment foarte clar de junețe, abordări săltărețe și angajate, trădând grupul țintă de adresare a mesajului în zona tinerilor.

 Manifestul marchează o componentă de deschidere spre consultare și retușare, acceptă faptul că nu e un proiect definitiv, îndeamnă și provoacă, totodată, intervenții cu alte idei, cu elemente de dezbatere și contra-argumente chiar, la elementele propuse statelor europene, prin intermediul cetățenilor lor, pentru integrare aprofundată. Firește că retorica identifică și dușmanul, Naționalismul. Dușmanul comun european și faptul, efectul acestui naționalism, Brexitul, rana sângerândă a Europei.

Poliția, obligată să returneze patru permise, din cauza testelor mincinoase

Ikea retrage un produs din motive de siguranță. Există riscul de incendiu

Deși critică situația existentă, în care s-a ajuns, lipsește asumarea erorilor proprii de până azi, cu precădere a celor din divizarea ei-noi, est-vest, sud-nord, nativi europeni-migranți sau diaspore est-europene. Lipsește o schiță de vini asumate sau măcar de neputințe recunoscute. Critica naționalismului poate merita să aibă la bază eforturile concrete ale integrării europene cum este ea azi, înaintea pașilor înainte de extindere sau integrare mai profundă și avansare a proiectului european. Totuși elementele din proiectul de la Aachen, în variantă francogermană, respectiv integrarea națiunilor care, altădată, au generat două războaie mondiale, ca un caz-test al perspectivei dezvoltării proiectului european, nu se regăsește în acest text.

Dacă este să mergem spre spațiul critic al elementelor din scrisoareamanifest a lui Emmanuel Macron, ea trădează un tip de „naționalism european”, construit și desenat pe modelul naționalismului francez. Deși critică naționalismele, documentul nu discută nimic despre populism – o formulă mult mai largă decât naționalismele și care a dus mai rapid la diviziuni și simplificări propagandistice și retorice, la faliile și diviziunile Europei de astăzi - sau la adhocrație, la metehnele liderilor care au înclinații de centralizare a puterii și eludare a regulilor democratice, sub diferite motive, ca și înclinația spre decizie luată prin improvizație sau prin formule de tip sic volo - c-așa vreau eu, fără argumente, fără rațiune, fără nuanțe.

Apoi textul trădează elemente clare de interes ale celui care desenează proiectul european. Interesul pentru Africa, apărarea comună, inventică comună, toate sunt teme ce revin recurent și se ghicesc ca proiecte în primul rând franceze, mai apoi europene. Apar și ceva alunecări de la regulile liberale ale competiției corecte, termenul de coeziune apare o singură dată, în timp referirea la menținerea proiectului Europei cu mai multe viteze e prezentă, chiar dacă ascunsă sub altă formă. Scrisoarea trădează abuzul de instituționalism, același model al formei fără fond, ce se vrea umplută de conținut. O regăsim în diferitele Consilii propuse ce vizează mai degrabă obiective în sine decât substanța și conținutul proiectului. Remarcăm și o selecție subiectivă a proiectelor îmbrățișate, în termenii integrării viitoare, în care nu prevalează sănătatea comună a cetățenilor europeni ci salariul minim comun – cu impact major pe productivitate și competiție.

În acest context, trebuie să remarcăm o preponderență de reflexe de stânga, cel puțin pentru gustul meu. Protecționismul și naționalismul european este dublat exact de aceste referiri excesive nu atât la modelul social european, cât la abordări socializante și egalitariste, ce nu încurajează deloc progresul și competiția la care aspiră Europa din viziunea Macron. Devine evident, astfel, că problemele interne ale lui Macron în Franța își pun amprenta asupra proiectului. Prea multă înclinație socială și protecționism european.

Documentul conține nu puține note de anti-americanism flagrant și chiar ceva îndemnuri asupra unor politici ce împing spre ruptură transatlantică. America nu se termină cu Trump, iar lumea euro-atlantică e mult mai importantă, mai vie și mai prezentă în conștiința cetățenilor europeni, mai ales a celor din Estul Europei. Recursul la o formulă de tip Identitate europeană de Apărare chiar și în cadrul NATO, cu tot cu Marea Britanie, referirea directă la un Tratat European de Securitate și Apărare nu duc decât la accentuarea faliilor dintre statele europene. Din contra, asumarea rolului SUA în securitatea și apărarea continentului sau referirea directă la lumea euro-atlantică ar fi compensat pe deplin ambiguitatea, mai degrabă destructivă, accentuată de prevederile discutabile pe această dimensiune.

Textul mai păgubește și prin referiri indirecte și doar marginale la pericolul rus și la amenințări militare directe. Nici referirea la Cei Mari, puteri exterioare Europei, care ar genera influență prezumat nefastă, nu deschide ușa unor clarificări conceptuale, ci lasă confuzie și neclarități substanțiale. Domină referirile la multinaționale, impozite și marii giganți IT, ridicând probleme de competiție și relație transatlantică solidă. Documentul insistă pe amenințările precum migrație și azil, pe nevoia apărării frontierelor, dar nu pe apărare hard și terorism, pe radicalizare, pe alte elemente de alienare a indivizilor din societare, toate amenințări reale la adresa proiectului european. Dar toate neajunsurile vor intra în negociere și revizuire în procesul de adoptare a proiectului pentru Viitorul Europei.