Socotit întemeietorul vieții monahale, Sfântul Antonie cel Mare a auzit în biserică pe când avea 20 de ani, cuvintele lui Hristos: „Dacă voiești să fii desăvârșit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor și vei avea comoara în cer; după aceea, vino și urmează-Mi” (Matei 19, 21).
Antonie și-a împărțit averea săracilor și s-a retras în pustiu. La 55 de ani, ucenicii săi l-au silit să părăsească deșertul, pentru că era aproape mort din cauza atacurilor diavolești. A devenit părintele duhovnicesc al multor călugări din diversele comunități monastice din pustiul egiptean, cele mai vestite fiind cele din Nitria și Sketis. Sfântul a trecut la cele veșnice în 356 în deșertul de pe malul drept al Nilului. Cei doi ucenici pe care îi avea în preajmă l-au îngropat, după cum le dăduse poruncă, și nimeni nu știe până azi unde este ascuns trupul său.
Recomandările noastre
