Mai există şaptesprezece copii ale Magnei Carta, dar numai patru mai sunt din 1215. Una din cele patru poate fi văzut la British Library în camera Tezaurului.

Documentul conţine şaizeci şi trei de clauze, dar cele mai faimoase şi cu consecinţe în modernitate sunt articolele 39 şi 40:

Articolu 39: Niciun om liber nu va fi reţinut şi închis, sau lipsit de proprietatea sa, sau proscris sau surghiunit, sau maltratat în orice fel; şi noi nu vom porni acţiune împotriva lui decât în urma judecâţii legiute de către egalii lui sau după legea ţării.

Articolul 40: Noi nu vom vinde nimănui şi nici nu vom nega sau întârzia nimănui dreptatea sau justiţia.

Aceste articole au stabilit principiile supreme ale justiţiei şi libertăţii. Pentru prima dată în istorie regele era supus legii şi nu deasupra ei. În alte articole se detaliază principiul „nicio taxă fără reprezentare” care pune bazele democraţiei politice.

„Desigur aceste articole nu erau aplicabile tuturor claselor sociale, ci doar baronilor şi ulterior orăşenilor (ţăranii nu erau oameni liberi!). Regele nu a avut nicio clipă de gând să respecte Carta şi a obţinut chiar o scrisoare din partea Papei Inocenţiu al III-lea care o condamna vehement. Din fericire regele John a murit pe 19 octombrie 1215 de dizenterie. Soarta Cartei a depins de Lordul Protector William Marshal, cel mai respectat nobil al regatului Angliei. El l-a încoronat pe Henry al III-lea, moştenitorul în vârstă de 9 ani şi l-a pus să semneze Carta şi să o promulge. Apoi s-a asigurat că termenii acordului sunt făcuţi publici şi respectaţi în întregul regat. Aşa s-au născut libertăţile civile pe care astăzi le considerăm de la sine înţelese.

Principiile Cartei au fost reîntărite de Edward al III-lea în 1354, apoi aplicarea a fost extinsă de Parlament la întreaga populaţie în 1628. Pe Magna Carta se bazează Declaraţia de Independenţă a Statelor Unite şi principiile Revoluţiei Franceze.

Semnificaţia Magnei Carta nu stă în primul rând în ceea ce cuprinde ca literă scrisă, ci mai ales în ceea ce generaţiile următoare au pretins şi au crezut că scrie. Uneori mitul este mai important decât realitatea!” spune Dr. Oană Sever Cristian. Şi nu pot decât să-i dau dreptate!

Te-ar putea interesa și: