Joshua Norton I chiar a existat și a domnit vreme de peste două decenii, monarh absolut al uneia dintre cele mai puternice ţări din lume. S-a proclamat conducător suprem al Statelor Unite în 1859, cu intenţia declarată de a reinstaura stabilitatea şi integritatea unui stat care, în opinia lui, mergea spre pierzanie. Împăratul Norton ar fi fost, poate, trecut cu vederea, ca un excentric inofensiv, dacă nu ar fi avut un număr foarte mare de susţinători. Promovate de ziarele din San Francisco, decretele şi proclamaţiile lui au ajuns cunoscute în întreaga ţară. Delectați-vă, așadar, în continuare, cu una dintre cele mai interesante istorioare strânse de scriitorul Giles Milton în volumul Fascinantele note de subsol ale istoriei (Editura Corint, 2019)!

Domnia lui Joshua Norton I a început la 17 septembrie 1859, când Norton a emis o proclamaţie către ziarele californiene: „Mă declar şi autoproclam împărat al acestor State Unite.” De asemenea, el  solicita convocarea neîntârziată a unei adunări a reprezentanţilor feluritelor state americane, iscălindu-se: Norton I, Împărat al Statelor Unite (curând, şi-a adăugat la titlu şi pe acela de Protector al Mexicului). 

Proclamaţia a fost întâmpinată cu un entuziasm dezlănţuit de populaţia Californiei. Oamenilor le plăceau la nebunie convingerea şi autoritatea lui, ca şi decretele formulate pe şleau. În scurtă vreme, inteligenta manipulare a presei i-a adus lui Norton celebritate pe tot cuprinsul ţării. O celebritate care a sporit simţitor atunci când şi-a arogat puteri absolute. Printr-un gest teatral, în a doua săptămână din octombrie 1859 proaspătul monarh abolea oficial Congresul SUA. „Se petrec în mod constant încălcări ale legii, pricinuite de mulţimi violente, partide, facţiuni şi necuvenita influenţă pe care o exercită sectele politice. Cetăţeanul nu beneficiază de protecţia persoanei şi proprietăţii, la care are dreptul.”

În anul următor, Împăratul Norton a cerut armatei să-i înlăture cu forţa pe membrii aleşi ai Congresului, pentru ca el să-şi consolideze fragila putere. Armata şi Congresul au ales să-l ignore, dar asta nu l-a descurajat pe Norton. În 1862, el a ordonat bisericilor protestante şi romano-catolice să îl ungă împărat. Nici ele nu l-au luat în seamă.

Şapte ani mai târziu, Norton I abolea partidele Democratic şi Republican, iar la scurt timp după, emitea un decret prin care interzicea războaiele religioase.

Norton era o figură cunoscută în capitala imperială, San Francisco. Umbla îmbrăcat într-o uniformă de ofiţer de marină, cu epoleţi de aur, şi o spectaculoasă căciulă din blană de castor, împodobită cu rozete şi pene de păun. Cu un baston în mână, îi plăcea să se preumble pe străzile oraşului, sporovăind cu supuşii lui şi inspectând starea clădirilor publice.

În zilele de dinaintea autoproclamării, nu avusese un ban, şi doar nemaipomenitul său fler pentru spectacol îl salvase de la ruina financiară. Îmbrăcat în ţinuta aceea inconfundabilă, era acum invitat să cineze în cele mai bune restaurante din San Francisco. În schimbul mâncării gratis, Norton le acorda un sigiliu imperial: „În serviciul Majestăţii Sale Imperiale Norton I al Statelor Unite.” Restaurantele se băteau să obţină astfel de sigilii, care le sporeau afacerile.

Împăratul era la mare căutare şi prin teatre şi săli de concerte, unde avea mereu un loc rezervat la premiere.

A avut ocazional şi unele necazuri cu legea, din care, de regulă, ieşea cu bine.

În 1867, când Norton a fost arestat şi internat într-un azil de boli mintale, s-a declanşat o adevărată furtună. Urmarea indignării populare a fost că poliţia l-a eliberat imediat şi i-a cerut preaplecate scuze. Adevărată întruchipare a generozităţii, împăratul i-a graţiat pe ofiţerii care îl arestaseră.

În anii 1870, Norton ajunsese să aibă monedă proprie, bancnotele lui fiind larg acceptate la San Francisco. A primit şi un soi de recunoaştere oficială din partea guvernului american, pe listele recensământului din 1870 el figurând cu ocupaţia de „împărat”.

Un deceniu mai târziu, domnia lui Norton I avea să se încheie în mod dramatic. În ianuarie 1880, el s-a prăbuşit în plină stradă şi, curând după aceea, a fost declarat mort. Tragicul eveniment a fost vestit lumii de San Francisco Chronicle. Sub un titlu de primă pagină scris cu litere de-o şchioapă şi în franceză, „Le Roi est Mort”, ziarul titra: „În bezna unei nopţi fără lună, sub picurii de ploaie, a părăsit această lume Norton I, prin graţia lui Dumnezeu Împărat al Statelor Unite şi Protector al Mexicului.”

Norton a fost îngropat în cimitirul californian Woodlawn, iar la căpătâi i-a fost aşezată o piatră ce încă mai atrage privirea vizitatorului curios: „Norton I, Împărat al Statelor Unite şi Protector al Mexicului”.