30 de confruntări navale şi aeriene ale Iranului la adresa SUA de la începutul anului | PULSUL PLANETEI
- Iulian Chifu
- 16 septembrie 2016, 00:00
În cursul acestei săptămâni s-a accentuat numărul de incidente între trupele navale şi aeriene, respectiv anti-aeriene, între SUA şi Iran, în Golful Persic.
Ameninţările, acţiunile provocatoare, neprofesioniste şi riscante s-au amplificat la cote ce nu mai exclud posibilitatea ca un incident să se producă oricând şi acest declanşator să poate escalada într-o confruntare între părţi.
Cele mai multe incidente sunt cele care privesc capabilităţile militare ale forţelor Gardienilor Revoluţiei, nu cele ale armatei iraniene regulate. Astfel, două avioane americane ale US Navy care zburau în spaţiul aeria internaţional al strâmtorii Hormuz, au fost ţintite şi avertizate, la 10 septembrie, că vor fi doborâte, dacă nu-şi schimbă cursul, deoarece sunt aproape de spaţiul aerian iranian. Mai mult, cele două avioane au fost ameninţate cu rachetele iraniene, potrivit purtătorului de cuvânt al Flotei a 5-a americane, Bill Urban. Americanii au comunicat că efectuează manevre obişnuite în apele internaţionale şi şi-au continuat exerciţiul fără incidente.
La 13 septembrie, Corpul Gardienilor Revoluţiei islamice din Iran a prezentat un vas de mare viteză, menit să determine blocarea prezenţei americane în Golf. Amiralul Ali Fadavi a afirmat că prezenţa americană în Golf e sursă de insecuritate şi încalcă legea, iar noile vase vor afecta activităţile şi planificarea duşmanilor, cu precădere ale SUA.
Purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat a relevat că nu mai puţin de 30 de incidente navale şi aeriene au avut loc de la începutul anului. În ziua de 4 septembrie a.c., aceasta a fost nevoită să schimbe direcția, după ce o ambarcațiune de atac rapid aparținând Corpului Gărzii Revoluționare Islamice s-a apropiat periculos de mult de nava americană (la mai puțin de 100 de metri), obligând-o astfel să își devieze cursul, pentru a evita un incident și o evoluție nedorită a evenimentelor. Însă nu întotdeauna SUA au reacționat în același mod, făcând un pas înapoi, pentru a evita escaladarea situației - un incident similar, produs de iranieni la 26 august a.c., având o evoluție diferită. Mai exact, o situație similară, în care două nave militare americane au fost încolțite de nave de atac rapid iraniene, a avut o urmare periculoasă, în sensul că SUA au decis să riposteze, astfel că au fost trase focuri de avertisment de militarii americani.
Un alt incident recent este cel din 24 august a.c., când USS Nitze a fost interceptată de patru nave iraniene în apropierea Strâmtorii Hormuz. În aceeași situație a fost nava USS Mason, în ambele cazuri militarii americani aflându-se în ape internaționale, astfel că acțiunile de intimidare la care au recurs iranienii nu pot fi puse pe seama unor erori sau acțiuni deliberate în urma cărora navele americane să fi pătruns ilegal în apele teritoriale iraniene.
Cel mai problematic incident este cel din ianuarie a.c., când soldați americani aflați la bordul a două bărci au fost reținuți de Corpul Gărzii Revoluționare Islamice, după ce acestea au intrat în apele teritoriale iraniene. Chiar dacă militarii americani au fost eliberați 15 ore mai târziu, fotografiile cu aceștia în poziții considerate de unii oficiali americani umilitoare – în genunchi și cu mâinile la ceafă, sau întinși pe podeaua încăperii în care au fost ținuți, până când autoritățile iraniene au decis să le dea drumul, au fost criticate mai ales de republicani, aceștia acuzând Administrația Obama că a dat dovadă de slăbiciune prin modul în care a reacționat.
Faptul că Teheranul a repetat acțiunile de hărțuire a navelor americane, după ce incidentul de la sfârșitul lunii august s-a încheiat cu focuri de avertisment trase de militarii americani, indică intenția Teheranului de a menține un climat tensionat în regiune, dar și riscul pe care pare dispus să și-l asume în astfel de cazuri. Pe de altă parte, apartenenţa vaselor şi intervenţiile periculoase arată probleme majore chiar în interiorul establishment-ului iranian, unde Gardienii Revoluţiei joacă rolul de forţe cu acţiuni radicale, şi se poziţionează violent împotriva trupelor SUA, în timp ce preşedintele Rouhani este moderatul ce a acceptat acordul nuclear. În perspectivă, acest comportament ar putea să trădeze şi ideea unei preluări preeminente a puterii de către facţiunile radicale în detrimentul conducerii mai moderate a Iranului de azi.