Evenimentul Zilei > Horoscop > 27 aprilie. O pildă spusă de însuși Nastratin Hogea. HOROSCOPUL LUI DOM’ PROFESOR
27 aprilie. O pildă spusă de însuși Nastratin Hogea. HOROSCOPUL LUI DOM’ PROFESOR

27 aprilie. O pildă spusă de însuși Nastratin Hogea. HOROSCOPUL LUI DOM’ PROFESOR

Ziua de astăzi te ajută să te înţelegeţi mai bine cu cei apropiaţi, cu cei dragi. O veste te poate interesa mai mult. Afacerile personale şi sentimentale sunt aspectate ceva mai favorabil.

14 aprilie

 

27 aprilie. O pildă spusă de însuși Nastratin Hogea. HOROSCOPUL LUI DOM’ PROFESOR

 

Pe 14 aprilie s-au născut: Rod Steiger, Julie Christie, Erich von Däniken, Octav Pancu-Iaşi, Viorel Doboș, Victor Toma, Rodica Mandache.

 

Pe 14 aprilie sunt Sfinţii: Pahomie de la Gledin, Martin Mărturisitorul și Tomaida. Nimic în ”Kalendar”. Săptămâna Patimilor, Sfânta și Marea Marți. Denie.

 

Despre marele escroc Erick von Daniken am scris anul trecut, vezi: https://evz.ro/horoscop-marele-escroc.html.

 

”Evenimentul Zilei” – de fapt, în noaptea de 14/15 aprilie 1912 a avut loc un eveniment tragic, emoțional, puternic mediatizat: scufundarea Titanicului. ”Catastrofa transatlanticului „Titanic”; aparţinând liniei britanice „White Star”, acest uriaş transatlantic de lux, considerat de maximă securitate, s-a scufundat la prima sa călătorie, spre Statele Unite, după ce s-a ciocnit cu un aisberg, la sud de Terra Nova; dintre cei aproximativ 2.000 de pasageri şi membri ai echipajului au supravieţuit circa 700 de persoane, majoritatea femei şi copii.” Sursă: RADOR.

 

Cu Titanicul s-a scufundat și secolul XIX, adică filosofia mecanicistă că mare și puternic înseamnă invincibil. Atunci a început secolul XX, secolul oportuniștilor. Unii oportuniști în sens bun, al descoperirilor și al evoluției tehnologice și științifice, alții…

 

Ce poate fi mai potrivit, în timpul domiciliului forțat, decât o pildă cu Nastratin Hogea! De fapt este mai mult decât o pildă cu înțeleptul Nastratin, este o pildă spusă de el însuși ucenicilor lui. Iată ce a povestit înțeleptul Hogea:

 

Se spune că în Cipru trăia un negustor tânăr și bogat. Nu, nu era Simbad, acela era din Bagdad, pe negustorul nostru îl chema Costas. Uneori însoțea corăbiile lui, mereu plecau câte trei nave, bine înarmate și cu echipaj destoinic. Într-una din călătorii a salvat o nava spaniolă de atacul piraților mauri. Pe corabie se afla chiar Regele Spaniei, care i-a promis că-l poate răsplăti cu orice, numai să-i ceară. Costas a mulțumit frumos și a spus că dacă soarta o să-i fie potrivnică o să-și amintească de promisiunea regelui. L-au escortat pe rege până într-un port spaniol, apoi și-au văzut de soarta lor.

 

Soartă care nu a fost bună, deloc! Corăbiile au fost scufundate de pirați, marfa pierdută, echipajul decimat. Puținii supraviețuitori s-au trezit pe țărmul Marocului, în fața deșertului și al berberilor și tuaregilor ostili. Cu multă greutate, luptând neîncetat pentru viața lor au ajuns la Abyla-Ceuta, avanpost spaniol pe coasta Africii. Ofițerul comandat de acolo a ascultat cu multă mirare povestea lui Costas pentru că numai el singur supraviețuise. Un vagabond, zdrențuit, murdar și cu ochii rătăciți, cu un crâmpei de sabie tuaregă în mână, atât mai rămăsese din elegantul, bogatul și sofisticatul negustor cipriot. Dar, totuși… povestea golanului se potrivea cu ceea ce auzise de la noii soldați veniți din Europa. Așa că i-a dat de mâncare amărâtului, l-a spălat și l-a îmbrăcat cum se cuvine, apoi l-a trimis, cu o escortă, la Regele Spaniei. Când l-a văzut, Regele Spaniei l-a luat în brațe și l-a poftit să stea lângă el și să-i povestească aventurile.

 

Când a terminat Costas de povestit, Regele Spaniei a poruncit să i se dea o sută de oi. Cam mirat, negustorul cipriot a plecat cu turma în munți. Nu a trecut o lună de zile și o molimă a dat în turmă și toate oițele au murit. Costas, și mai trist și mai nenorocit s-a întors la Rege. Acesta a poruncit să i se dea cincizeci de oi. Nici oile acestea nu au avut o soartă mai bună, pentru că pe Costas l-a prins somnul și oile s-au pierdut. Și mai deprimat și mai trist cipriotul s-a întors la Rege. Acesta i-a dat douăzeci și cinci de oi. Negustorul a fost atent, și-a dat toată silința și în trei ani de zile avea o turmă mare de oi, oamenii lui și mulți bani în buzunar. S-a întors, îmbrăcat frumos și înconjurat de oamenii săi de încredere ca să mulțumească Regelui. Acesta l-a ascultat, zâmbind și când cipriotul a terminat, a spus că îl face Regele Sevilliei. Negustorul a rămas cu gura căscată, dar totuși l-a întrebat pe Rege de ce nu a făcut acest dar măreț de la început.

 

Ia gândește-te, ce s-ar fi întâmplat cu măreața cetate a Sevilliei dacă te numeam Regele ei când au murit toate cele o sută de oi? Nu venise vremea… toate la vremea lor”

 

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE