La 25 decembrie, creștinii ortodocși celebrează Naşterea lui Hristos din Fecioara Maria. Despre acest moment, Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a spus că ne vestește iubirea smerită și darnică a lui Dumnezeu Tatăl, Care a trimis în lume pe Fiul Său Cel veșnic pentru a mântui pe oameni de păcat și de moarte și a le dărui viață veșnică.

„Sărbătoarea Crăciunului ne cheamă pe toți să fim darnici precum magii de odinioară, să arătăm în jurul nostru iubire smerită și darnică, să oferim daruri copiilor, dar și bătrânilor, bolnavilor, săracilor și celor singuri, îndoliați și întristați.

Fiind în mod deosebit sărbătoarea familiei, Crăciunul ne cheamă să arătăm o atenție deosebită copiilor ai căror părinți sunt plecați la muncă în străinătate, cu speranța că vor reveni în România.

Cu prilejul sfintelor sărbători ale Nașterii Domnului, Anului Nou 2022 și Botezului Domnului, vă adresăm tuturor doriri de sănătate și fericire, pace și bucurie, dimpreună cu salutarea tradițională: «La mulți ani!»”, a transmis Patriarhul Daniel

Betleem, iarna anului 748

„Naşterea lui Hristos din Fecioara Maria a avut loc în oraşul Betleem în iarna anului 748 de la fondarea Romei, pe când la Roma domnea împăratul Octavian Augustus (31 î.Hr. – 14 d. Hr.), iar în Iudeea regele Irod cel Mare (37 î. Hr. – 4 d. Hr.).

Data serbării naşterii lui Iisus Hristos a fost cea a solstiţiului de iarnă, care în primele veacuri ale erei creştine era în ziua de 25 decembrie. Este sărbătoarea în care creştini comemorează naşterea după trup a Fiului lui Dumnezeu.

Naşterea lui Hristos din Fecioara Maria a avut loc în oraşul Betleem în iarna anului 748 de la fondarea Romei, pe când la Roma domnea împăratul Octavian Augustus (31 î.Hr. – 14 d. Hr.), iar în Iudeea regele Irod cel Mare (37 î. Hr. – 4 d. Hr.). Data serbării naşterii lui Iisus Hristos a fost cea a solstiţiului de iarnă, care în primele veacuri ale erei creştine era în ziua de 25 decembrie.

Întrucât orientalii (creştinii din Egipt, Siria, Asia Mică, Armenia) foloseau vechiul calendar egiptean, în care solstiţiu de iarnă era la 6 ianuarie, ei serbau atât naşterea cât şi botezul lui Iisus la 6 ianuarie.

Rolul calendarului iulian

Occidentalii, inclusiv Biserica Romei, au fixat data sărbătorii în funcţie de calendarul iulian, în cadrul căruia solstiţiul de iarnă cădea la 25 decembrie.

Generalizându-se în tot imperiul roman utilizarea calendarului iulian, cu începere din a doua jumătate a secolului al IV-lea, toţi creştinii imperiului vor serba naşterea lui Hristos la 25 decembrie. Excepţie face numai Biserica armeană, care o serbează până astăzi la 6 ianuarie, în aceeaşi zi cu Botezul Domnului″, se arată pe ziarullumina.ro.

„Cel dintâi praznic împărătesc cu dată fixă, în ordinea firească (cronologică) a vieții Mântuitorului, este Nașterea, numită în popor și Crăciunul.

La 25 decembrie este sărbătoarea anuală a nașterii cu trup a Domnului nostru Iisus Hristos (vezi Luca II, .1-21). Pare a fi cea dintâi sărbătoare specific creștină, dintre cele ale Mântuitorului, deși nu este tot atât de veche că Paștile sau Rusaliile, a căror origine stă în legătură cu sărbătorile iudaice corespunzătoare.

1. a) În mentalitatea creștină primitivă, moștenită de la lumea veche, accentul se punea pe ziua morții și a învierii divinităților adorate, nu pe ziua nașterii lor. De aceea, cultul Mântuitorului în Biserica primară era concentrat tot în jurul morții și al învierii Sale.

Atenție la documentele de la sfârșitul secolului III

Calendarele creștine păstrează de asemenea în amintirea posterității, nu datele nașterii mucenicilor și ale Sfinților, ci datele morții lor. De aceea, Nașterea Domnului este considerată în general că o sărbătoare de origine mai nouă decât Paștile.

Vechimea ei se poate urmări retrospectiv în documente până pe la sfârșitul secolului III, când - după o tradiție consemnată de istoricul bizantin Nichifor Calist - pe timpul prigoanei lui Dioclețian și Maximian, o mare mulțime de creștini au pierit arși de vii într-o biserica din Nicomidia, în care ei se adunaseră să prăznuiască ziua Nașterii Domnului.

1. b) Deși sărbătorită în toată lumea creștină, totuși, la început era deosebire între creștinii din Apus și cei din Răsărit, în ceea ce privește data acestei sărbători.

Astfel, în Apus, cel puțin de prin sec. III, Nașterea Domnului se serba, ca și azi, la 25 decembrie, potrivit unei vechi tradiții, după care recensământul lui Cezar August, în timpul căruia Sf. evanghelist Luca ne spune că s-a întâmplat Nașterea Domnului (Luca II, 1 ), a avut loc la 25 decembrie 754 ab Urbe condita (de la fundarea Romei).

După Sf. Ioan Gură de Aur, tradiția aceasta este foarte veche la Roma și acolo, spune el, Nașterea Domnului s-ar fi serbat de la început la 25 decembrie. Cam același lucru afirmă, puțin mai târziu, și Fericitul Ieronim, într-o cuvântare ținută de el la Ierusalim, în ziua de 25 decembrie; convingerea că în această zi S-a născut Hristos, spune el, este veche și universală″, se arată pe crestinortodox.ro.