Documentarul "O zi din viaţă", realizat cu ajutorul regizorilor amatori din lumea întreagă, propune, de mâine, la cinema, un caleidoscop al emoţiilor
În urmă cu un an şi câteva luni, regizorii Ridley Scott ("Gladiatorul") şi Kevin Macdonald ("Ultimul rege al Scoţiei") făceau un apel către întreaga planetă: ca oamenii de pe toate continentele să contribuie la realizarea unui fel de "capsule a timpului" trimiţând clipuri video cu activităţile lor zilnice - sau evenimente deosebite -, toate filmate în aceeaşi zi: 24 iulie 2010. Documentarul "O zi din viaţă" este produsul final al acestui proiect, realizat în colaborare cu platforma video online YouTube, compilat din 4.500 de ore de înregistrări, 80.000 de filmuleţe încărcate pe YouTube de oameni din 192 de ţări.
Dintre aceste filmuleţe, în jur de 500 sunt prezente în film, unele doar ca o imagine de 10 secunde, în timp ce altele propun personaje cu adevărat interesante, pentru care ţi-ai dori sincer să ai mai mult timp la dispoziţie. Printre acestea: un coreean ("nu contează dacă sunt din cea de nord sau cea de sud") globetrotter pe bicicletă, care a văzut deja 190 de ţări şi care se emoţionează când în Nepal găseşte o muscă în supă de aceeaşi dimensiune cu cele de acasă. O nevastă care se "găteşte" pentru a vorbi pe Skype cu soţul ei, un soldat în Afganistan. Un băieţel din Argentina care trăieşte din lustruitul pantofilor. Un tată şi fiul său, din Japonia, care în fiecare dimineaţă îşi onorează soţia şi mama moartă, la altarul ei.
Cele 90 de minute care au rămas, până la urmă, în film crează o imagine de ansamblu a ce înseamnă să fii om în ziua de azi. Există cereri în casătorie, nunţi, naşteri, momente simple petrecute alături de copii, dar şi multă tristeţe, pierdere şi singurătate. Iar treburi banale, de zi cu zi, precum trezirea, spargerea ouălor pentru micul dejun sau prepararea cafelei devin aproape înălţătoare, prin repetiţia lor în toată lumea, cu mici diferenţe. Voyeurism global Rezultatul este un adevărat montagne-rousse de emoţii, imaginile sunt prezentate relativ în ordine cronologică, de la câteva secunde după miezul nopţii, la câteva secunde înainte. Cei obişnuiţi cu clipurile video amuzante şi imaginile trucate - cu scenariu - de pe YouTube vor vedea că documentarul nu le oferă aşa ceva. <iframe width="560" height="345" src="http://www.youtube.com/embed/bT_UmBHMYzg" frameborder="0" allowfullscreen></iframe> Au fost selectaţi cei naturali, cei care nu încercau să "seducă" în vreun fel camerele de luat vederi, să atragă atenţia asupra lor sau să "fabrice" momente. Ba chiar, în anumite cazuri, ai impresia că acest proiect global le-a dat oamenilor avântul necesar pentru a-şi schimba viaţa în mai bine, pentru a face un pas înainte, precum un tânăr care s-a decis să-i spună bunicii lui la telefon că este homosexual sau un altul, care vrea să-i spună celei mai bune prietene că e îndrăgostit de ea. Într-o lume blazată de reality show-uri, în care tragi cu ochiul la vieţile private ale oamenilor, "O zi din viaţă" te face să te simţi ca un voyeur, pentru că momentele surprinse şi oferite benevol sunt mult mai intime, mai puternice, deşi sunt furnizate cu complicitatea celor care au captat imaginile. Documentarul te umple de emoţii de toate felurile, iar Macdonald adaugă mereu un contrapunct: un moment trist după un montaj de momente vesele, un moment comic care alternează cu ceva tragic, sfâşietor. Această capsulă a timpului surprinde şi întâmplări care au prins jurnalele de ştiri: tragedia de la Love Parade din Germania, atunci când mulţimea strânsă ca într-o menghină a intrat în panică şi câţiva oameni au fost călcaţi în picioare şi omorâţi. O lipsă a filmului este cea a imaginilor din zonele în care telefoanele mobile cu cameră şi tehnologia high-definition nu au ajuns încă. E o felie din viaţa Pământului care a rămas obscură, ca un copac care cade singur în pădure, fără să-l audă nimeni. Dragoste, frică şi buzunare Pentru a-i ajuta pe regizorii amatori să-şi structureze filmuleţele, Scott şi Macdonald i-au rugat să răspundă la trei întrebări: "Ce ai acum în buzunare?", "Ce iubeşti cel mai mult?" şi "De ce te temi cel mai mult?". În buzunare, de pildă, existau lucruri dintre cele mai diverse, de la o cheie pentru un Lamborghini, la pistoale şi seringi pentru dependenţii de droguri, care-şi ascund însă faţa. Filmul te face să-ţi verifici memoria, să te întrebi ce făceai pe 24 iulie 2010 şi de ce nu ai participat la acest proiect de "unificare" a vieţii planetei, unul care demonstrează că, în ciuda diferenţelor, semănăm mai mult decât credem.
Segmentele despre dragoste, frică şi buzunare constituie mijlocul filmului şi sunt structurate succesiv. Cel cu "frică" este un montaj de lucruri violente, întunecate şi înfricoşătoare, care anunţă venirea nopţii globale. Dar dacă nu ar fi fost prezente aceste imagini, "O zi din viaţă" ar fi rămas ca o felicitare frumos colorată, cu mesaj siropos. 4.500 de ore de filmări au fost primite de realizatorii documentarului, din care au rezultat 90 de minute de film
Recomandările noastre
