Imaginea caselor vopsite în albastrul cerului senin îi urmăreşte pe cei care au petrecut o vară în 2 Mai mult timp după plecare. Micul sat din sudul extrem al litoralului a fost, pentru zeci de generaţii de orăşeni, oaza de umbră şi de verdeaţă în care se odihneau în fiecare an.

Acum, spre nemulţumirea unora dintre doimaiştii înrăiţi, turismul rezidenţial a început să se infiltreze şi aici.

De-a lungul timpului, căsuţele tradiţionale albastre sau verzi, cu pridvoare deschise în faţă şi grădini cu alei acoperite de bolţi din viţă de vie, au devenit o emblemă a turismului din 2 Mai.

Alături de casele scunde cu olane ce par din cretă în lumina soarelui au apărut şi hoteluri sau pensiuni cu trei etaje, într-un contrast evident cu arhitectura locului.

„Venim pentru nostalgia momentelor frumoase din tinereţe”

Dobrogea a fost mereu un ţinut eterogen din punct de vedere etnic, un fel de “melting pot” autohton. Una dintre comunităţile care ilustrează cel mai bine fenomenul dobrogean este cea din 2 Mai, sat întemeiat după ce Dobrogea a fost alipită României, în urma câştigării independenţei.

2 Mai lua naştere din voinţa lui Mihail Kogălniceanu în 1887, fiind compus din familii de ruşi scopiţi aduşi din Bucureşti, Iaşi şi Galaţi. Scopiţii se opuseseră reformelor religioase făcute de patriarhul Nikon în vremea ţarului Petru cel Mare, aşa că au părăsit Rusia, iar unii au ajuns pe teritoriul actualei Românii. Scopiţii nu se căsătoreau şi se castrau.

Lipovenii s-au stabilit ulterior, începând de pe la 1900, iar în anii ’20 în 2 Mai au fost colonizate familii de argeşeni, care au primit aici pământ şi loc de casă.

În anii ‘60-‘70 s-a construit o treime din locuinţele existente acum în sat. Încă majoritare, casele tradiţionale îi atrag în continuare pe turiştii aflaţi în căutarea autenticului. Deocamdată, turismul prin agenţie rămâne o curiozitate pentru această zonă a litoralului.

„În anii noştri s-au construit case frumoase, luminoase”, spune Marina, o doamnă în vârstă cu o pălărie elegantă de paie, aşezată pe un scăunel de plajă. Alături de ea se află soţul şi prietenii care au însoţit-o zeci de ani în 2 Mai. Pe plajă în 2 Mai

Locul s-a schimbat în utimul timp, însă cei şase nu se pot abţine să nu vină în micul sat de pe litoral. „Practic, venim pentru nostalgia momentelor frumoase petrecute în tinereţe. Venim unde s-a păstrat vechea arhitectură, cu verdeaţă, cu grădină. Noi suntem nostalgici din tinereţe: pentru că după ce faci baie în Mediterana, în Adriatica, parcă nu ai mai pune piciorul în altă parte”, crede ea.

„Ca orice bucureştean, simţi nevoia să te mai rupi puţin de oraş” Însă nu numai satul s-a schimbat: „Nu mai e acelaşi gen de oameni. Înainte veneau oameni de cultură aici. Iar acum am rămas foarte puţini”, continuă Marina.

„Nu erai tu născută când veneam noi în 2 Mai. Noi venim de 30 de ani aici”, zice plin de mândrie un domn din acelaşi grup de nostalgici. „Dar nu ne mai plac oamenii, sunt foarte mulţi mitocani, sunt foarte mulţi care fac mizerie, care aruncă pahare pe jos”.

Marina spune că aleg întotdeauna o casă cu puţine camere, unde să aibă intimitate: „Chiar dacă nu e confort deosebit, ca într-un hotel. Confort avem în Bucureşti şi aici ne trebuie doar vreme bună. Ca orice bucureştean, simţi nevoia să te mai rupi puţin de oraş”.

În acest an a simţit un confort sporit la gazda la care stă, însă ea nu aşteaptă de la o vacanţă în 2 Mai luxul unui hotel de cinci stele: „Am văzut ceva îmbunătăţiri: gresie, faianţă. Nu se poate spune că nu e o creştere a confortului. Dar se duce savoarea satului care dădea culoare locului ăstuia”. Casele din 2 Mai sunt punctul forte al turismului din zonă 2 Mai şi „turismul de curte”

O vacanţă la mare într-un sat poate părea monotonă la prima vedere. Nu şi pentru cei care îşi doresc două săptămâni de relaxare în care cel mai mare efort să fie o zi petrecută în barcă, la pescuit pe mare alături de localnici.

Dacă în Vama Veche a luat naştere un „turism de plajă”, în 2 Mai s-a dezvoltat ceea ce antropologul Vintilă Mihăilescu numeşte „turism de curte”, practicat de turişti boemi ce îşi caută aici tihna.

Tip de turism foarte uman, el se bazează pe relaţia de încredere dintre gazde şi turişti, relaţie care se consumă în special în interiorul curţii, loc al petrecerilor, al grătarelor şi al discuţiilor până târziu în noapte. În perioada comunistă, astfel de petreceri „de curte” erau celebre. Şi acum, oamenii cresc un porc pentru vară ca să îl taie numai pentru turişti, dar şi găini ca să aibă ouă proaspete. Turiştii vin în 2 Mai pentru o vacanţă liniştită Un turist le repară poarta

De 20 de ani, lipoveanca Tina primeşte turişti în gazdă. Cei mai mulţi vin din Bucureşti, unii dintre ei neîntrupt de 15-16 ani. Vorba s-a transmis de la unii la alţii, astfel încât are mereu casa plină peste vară. Cei mai mulţi sunt familişti.

„Avem turişti care ne cunosc şi vorbim şi în timpul anului, ţinem legătură, de Paşti, de Crăciun, ne salutăm, chiar şi în timpul iernii dau câte o fugă să vadă cum e iarna marea şi vin câte o seară”, povesteşte femeia de 42 de ani.

„Acum ne-a venit un turist tocmai din Cluj cu un băieţel. Ne-am cunoscut doar printr-un telefon. Şi acum ne repară poarta. Cum a venit, ne-am împrietenit de parcă eram cunoştinţe de când lumea”, povesteşte Tina.

În casa ei lipovenească nu se fumează. Are candele aprinse în fiecare cameră, cruci la uşi, iar icoanele au fost pictate de către soţul ei. „Avem o grădiniţă. Nu mare, micuţă. Am pus câteva roşii, câţiva ardei, pătrunjel, şi când facem o saramură din peşte luăm o roşie din grădină”. Nu lipseşte nici bolta de viţă de vie specifică: „Am o curte cu boltă şi zici că e noapte. Cât e de soare afară, când intri în curte, e umbră totală”.

O zi în 2 Mai: Veneau ca să mănânce un peşte în post

În 2 Mai, turiştii şi gazdele îşi petrec mai mereu timpul împreună: seara la un grătar prelungit până târziu, dimineaţa la plajă, eventual şi la o baie în mare noaptea. „Ei întotdeauna vin încărcaţi, cu portbagajul plin. Noi mâncăm şi bem împreună cu ei, ieşim împreună cu ei. Niciodată nu am avut vreun turist să nu ieşim cu el. Unii ne-au şi ajutat, ne-au trimis bani dacă am avut nevoie”, arată Tina.

Îşi aminteşte de o doamnă de profesie medic din Bucureşti care venea alături de soţul ei în 2 Mai, de Buna Vestire, numai pentru a mânca un peşte împreună în timpul postului Paştelui: „Dădeau o fugă până aici să mâncăm un peşte cu mămăliguţă şi usturoi şi plecau înapoi”.

„Au observat că oamenii care sunt aici, nu toţi, dar majoritatea, sunt primitori şi buni la suflet. Toţi au revenit”, mai spune lipoveanca. Turiştii spun că plaja din 2 Mai s-a îngustat în ultimii ani din cauza eroziunii