Evenimentul Zilei > Actualitate > 1977, versiunile Dobre si Cozma
1977, versiunile Dobre si Cozma

1977, versiunile Dobre si Cozma

Constantin Dobre: "Cozma nu a existat la Lupeni in ‘77. E o nebunie, o fantezie ca a fost acolo".

Considerat lider al grevistilor de la Lupeni, fostul ortac Constantin Dobre traieste astazi in Marea Britanie, intr-un orasel din comitatul Kent. In timp ce unii dintre grevisti il considera un tradator, pentru ca a studiat la fabrica de activisti „Stefan Gheorghiu”, rapoartele Securitatii dezvaluie ca a fost urmarit pana in 1990. Se considera o victima a fostului regim, dar si un salvator al Vaii Jiului, de unde a fost stramutat la Craiova, in 1978.

„Am intrebat ce dracu’ facem”

EVZ: Cum ati ajuns sa plecati cu ortacii spre greva de la Lupeni? 
Constantin Dobre: Erau zvonuri inainte de plecare, privind nemultumirea oamenilor fata de Legea 3/1977 si nu numai. Cei cu dosare de pensie s-au trezit cu actele blocate, existau restrictiile alimentare, doleantele minerilor trimise la Bucuresti erau blocate la municipiu sau judet, pentru achizitia de apartamente prestai munca voluntara, certificatele medicale erau eliberate de secretarul de partid sau presedintele de sindicat, nu de doctor.

V-ati consultat cu ortacii?
Faceam pontajul, totul plutea in aer. La gura minei venisera, ca niciodata la ora aia, directori de intreprindere, ingineri. Confruntarea era tacita. Noi nu vorbeam, ei nu vorbeau, dar erau pregatiti sa te inhate daca spuneai ceva. Eu l-am intrebat pe unu’ ce dracu’ facem? Suntem atat de lasi? Am luat-o cu injuraturi, ca in mina, si, la un moment dat, am aruncat sapele.

Eram 14 ortaci pe schimb, intr-un abataj frontal, la carbune, destul de departe de galeria principala, am pornit si prima oara am decuplat curentul de forta. Patru au mers prin mina ca sa-i anunte si pe ceilalti. Ne-am strans 60-70 de insi si am iesit. Dupa inca o ora eram 1.000.

Conducerea nu s-a opus?
Inginerul-sef, secretarul de partid si directorul ne-au cerut sa revenim la lucru. Eu insa le-am zis ortacilor ceva ce le-a mers la inima si ne-am incolonat, cu securi, cu lampi, in directia Lupeni. Am mers in formatie, luminam cu lampile in sus si cantam ca sa desteptam Valea, gen: „Vrem sase ore!”, „Nu intram in mina!”, „Jos cu cartelarea alimentelor!”, „Jos cu burghezia comunista!”, „Jos cu legea pensiilor!”.

Am iesit de pe pod, am trecut de Centrala Paroseni si am oprit pe dreapta, la o statie de reparatii auto. Am spart o usa si ne-am facut doua pancarte pe care am scris revendicarile. Am trecut apoi de dealul Parosenilor, la blocuri luminile se aprindeau, lumea ne aplauda si ni se alatura. Eu eram de piatra, nu simteam frica fizica, dar nu stiam nici unde ne duce destinul.

„Daca nu eram eu, n-ar fi fost nimic”

Si ati ajuns la Poarta 2…
Acolo ni s-a atasat si Gheoghe Maniliuc, care mi-a devenit mana dreapta. Cum a ajuns el acolo, nu am stiut niciodata. La Poarta 2, am avut un soc: in loc de 2.000-3.000 de oameni, cum se zvonea, am gasit de fapt 5-6 insi. Am intrat in curte, unde cine a vrut sa vorbeasca a vorbit. Minerul e un munte de intelepciune, insa lipsit de darul vorbirii, de coerenta. Asa ca am luat cuvantul, de m-au adoptat instantaneu. Daca nu eram eu, nu ar fi fost nimic, o zic fara pic de modestie.

„Cozma nu a existat in ‘77”

Dimineata a sosit Verdet in zona.
Da, el si Pana, ministrul minelor, doi vulpoi. Dar noi simteam pericolul din instinct, ca si minciuna. Pe fariseul de Verdet l-am tras inapoi ca sa nu-l omoare oamenii. Eram constient ca in cinci minute dispaream toti daca il loveam.

A rezolvat ceva greva?
E un fapt ca se da o masa calda, ca se lucreaza sase ore, ca s-au creat locuri de munca pentru femei, s-au construit blocuri… s-a facut ceva. Valea Jiului imi e datoare mie, nu eu lor. M-au turnat cei mai apropiati colegi, nu dau nume.

Miron Cozma afirma ca el a jucat un rol pincipal.
Cozma nu a existat la Lupeni ‘77. E o fantezie, o nebunie sa spuna ca a fost acolo. Ca prezenta fizica nu a existat. Nu a existat urma de inginer si subinginer acolo, iar Cozma era subinginer la Barbateni.

Ce ati simtit langa dictator?
Nimic, nicio emotie. Inainte ma gandeam la diverse forme de confruntare cu Ceausescu. Ii spuneam lui Maniliuc ca o sa mi-l imaginez pe Ceausescu ca pe un om de rand, m-am autosugestionat ca sa rezist tensiunii. A venit la orele 12.00-13.00 si a stat 45 de minute. Avea buze groase, le uda mereu cu limba, parul dat pe spate, cu matreata pe haina, urechi putin alungite si nu putea pronunta litera „R”. Trada incoerenta, in fata presiunii multimii. Zicea ca si el a facut greva, dar niciodata ca noi, si atunci impactul a fost uluitor.

„Nu stiam ce e „Stefan Gheorghiu”„

Sunteti acuzat ca ati tradat cauza.

Eu nu stiam ce e „Stefan Gheorghiu”. Lucram ca necalificat la IRA Craiova si voiam sa fac o facultate. Unul care plecase de la noi din intreprindere se facuse ziarist si avea articole in ziarul partidului. Vazand ce scrie, am vrut sa fiu si eu ziarist. Am mers la redactie, am dat concurs, dar am picat. La trei-patru zile, m-a chemat prim-secretarul, Miu Dobrescu, zicandu-mi ca pot studia doar la „Stefan Gheorghiu”, ca e institutie de stat, dar nu de partid. Si am dat la sectia economica, fara frecventa.

Acolo l-ati si cunoscut pe Virgil Magureanu.
Da, un om in care am crezut sincer si care m-a compromis intr-un hal fara de hal.

Miron Cozma: „Dobre ne-a vandut lui Ceausescu”

Miron Cozma, liderul ortacilor din anii ‘90, afirma ca a fost liderul din umbra al revoltei din august ‘77. Regreta insa ca nu a recunoscut pana acum acest lucru si il considera pe Constantin Dobre un tradator.

EVZ: Ce faceati pe 1-3 august ‘77?
Miron Cozma:
Eram la greva. In anii ‘70 tineam discoteca in Vale. Eram unul dintre tinerii cu vederi anticomuniste recunoscute in zona. Terminasem facultatea si am fost repartizat la Barbateni. Pe 1 august ‘77 trebuia sa incep lucrul. Dobre a fost bagat la inaintare de noi. Eu ii stiam pe toti de la discoteca.

Ce rol ati avut, concret?
Daca eu nu eram crestin, Ceausescu murea. Eu aveam oamenii mei de paza, smecherii din Vale, de la discoteca. Cand s-a dus Verdet la telefon sa-l cheme pe Ceausescu, l-am insotit cu baietii mei ca sa nu fie linsat. In general, eu am stat mai in umbra. Eu i-am trimis vorba lui Dobre sa mobilizeze ortacii sa-l aplaude pe tovarasul presedinte. Si l-au aplaudat, dar nu din palme, ci cu pumnii in piept, de s-a ridicat un nor imens de praf. Asa l-am dus dupa Poarta 2 si am discutat cu el in curtea minei. Unul l-a luat de piept si l-a intrebat: „Bai, cat iti mai bati joc de noi?”.

Dobre unde era?
La scena. Am admirat curajul lui Ceausescu. A mers printre mineri pana langa Dobre, eu am ramas la poarta. Si i-am admirat discursul, in fata unor insi care il injurau, pentru ca a zis un adevar: „Eu cunosc munca asta, dar stahanovistii vostri sunt de vina pentru conditiile voastre”.

„Dobre, disident ca si Iliescu”

Constantin Dobre spune ca nu sunteti grevist.
Asa zice el? Eu n-am facut „Stefan Gheorghiu”, el a facut. Disident ca si Iliescu. Dobre e un vanzator, sa-i fie rusine, pentru ca ne-a vandut lui Ceausescu. Tovarasul Ceausescu l-a pacalit pe el. Dupa discurs, dictatorul ne-a zis asa: „Permiteti-mi sa ma retrag cu liderul vostru ca sa discutam despre revendicarile voastre”. Dobre si Ceausescu, intre patru ochi, intr-o sala unde au stat jumatate de ora. Apoi a venit Dobre si ne-a spus ca s-au inteles si ca merge si el la Bucuresti.

L-ati crezut?
Da, insa au inceput represaliile. Doi baieti de-ai mei au disparut. Eu am fost batut la Securitate, dar nu si arestat, si urmarit pana in ‘90. Eram inginer-sef productie la Lonea, din ‘78, si securistul trecea pe la mina sa-mi zica: „Miron, sunt cu ochii pe tine, Miron”. L-am intalnit in ‘90 si la Bucuresti, era omul lui Gelu Voican-Voiculescu. Il chema Nicolae Camarasescu, mi-a fost coleg de liceu.

Cum ati scapat de puscarie?
Nu am recunoscut ca am participat. Dupa greva a venit, ca prim-secretar, Mircea Zembler. Nevasta lui imi era prietena.

Publicat in categoriile: Actualitate
Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook sau pe Google News
Accesează: