S-au împlinit 100 de zile de la învestirea lui Emmanuel Macron ca președinte al Republicii Franceze. Este momentul în care cutuma vrea să facem primele evaluări

Ales impotriva tuturor așteptărilor și în urma unor defecțiuni din partea contracandidaților, cel mai tânăr (39 de ani) președinte democrat din lume și din istoria Franței (pe Napoleon, care a fost împărat, nu îl punem la socoteală) - reușește performanța de a bate un alt record. Emmanuel Macron a devenit, după 100 de zile de mandat, cel mai impopular președinte din acest mileniu. Trebuie să căutăm în secolul trecut, în primul mandat al lui Jaques Chirac (1995) pentru a regăsi o asemenea pierdere de viteză la doar trei luni de mandat!... Umbra lui Napoleon pare să îl urmarească pe noul locatar de la Elysée : „Micul Caporal” se năștea tot în 1769, într-un 15 august, data la care Macron a împlinit 100 de zile de mandat.

La capătul celor 100 de zile, popularitatea lui Macron întrunește așadar 36% opinii favorabile, cu 10 procente sub François Hollande în aceeași perioadă (46%).

Breșa din Apărare

Ce s-a întâmplat pentru a explica o asemenea prăbușire? Dacă în plan extern toți analiștii sunt de acord că Emmanuel Macron a avut un parcurs fără greșeală, în plan intern noul președinte a făcut câteva erori în serie. Cel mai mult l-a costat coliziunea cu șeful statului major al Armatelor, Pierre de Villiers. Militar de carieră cu un parcurs impecabil, de Villiers a fost împins să demisioneze în urma reducerii drastice a bugetului alocat pentru Apărare și, în special, în urma declarațiilor înfoiate ale președintelui „jupiterian”, cum se definește însuși Emmanuel Macron. Macron pierde astfel 10 procente într- o singură săptămână!

Mai multe scandaluri de corupție au zguduit guvernul, patru miniștri fiind nevoiti să demisioneze la rândul lor pentru a se ocupa de anchetele care se țin lanț. Între aceștia, nume cu greutate ca ministrul Justiției, François Bayrou, ministresa Apărării, Sylvie Goulard sau „stâlpul” campaniei lui Macron, Richard Ferrand. Altă greșeală inexplicabilă: tăierile bugetare nediferențiate, cam de peste tot, inclusiv de la cei mai săraci.

Grija pentru Brigitte l-a tras în jos

O măsură care fi trebuit să joace în favoarea președintelui s-a întors împotriva lui, din cauza unei gestionări deficitare a timingului: legea privind moralizarea vieții politice. Parlamentul a adoptat în marș forțat (fără să fac un joc de cuvinte!) interzicerea posibilității de angajare a membrilor de familie de către deputați la cabinetele lor. Doar că în același timp, Emmanuel Macron cerea un statut oficial (și deci un buget oficial) pentru soția lui, Brigitte! Dacă în principiu are dreptate, pentru că acest statut ar pune capăt unei ipocrizii, momentul pentru a vorbi despre acest statut a fost foarte prost ales.

Pe de altă parte, dezbaterile parlamentare într-o Adunare Națională ocupată masiv de către deputații En Marche neexperimentati a fost ocazia unor încurcături fără număr pe care națiunea le-a urmărit amuzată, în direct, la televizor. Momentul cel mai dificil însă pentru Emmanuel Macron va avea loc în această toamnă. Guvernul a cerut și a obținut abilitarea de a emite ordonanțe de urgență în 9 domenii fierbinți, în special privind dreptul muncii, unde reformele sunt absolut necesare. Sindicatele s-au încolonat însă în ordine de bătaie. Toamna va fi fierbinte! În plan extern, Macron beneficiază de lipsa unor lideri carismatici în lumea democrată. Trump este prost văzut în plan extern, Merkel este deja uzată, în plan european figurile de prim ordin lipsesc cu desăvârșire. Parisul a devenit astfel placa turnantă a marilor întâlniri internaționale.

​

Europa cu mai multe viteze

Cele mai mari așteptări sunt însa în domeniul construcției europene. Macron a fost ales cu un program clar pro-european, dar într-un moment delicat, marcat de retragerea Marii Britanii din UE și de presiunile privind refondarea Uniunii. Primele lui gesturi lasă de înțeles că va avansa în directia unei Europe cu mai multe viteze. Important este însă cum vor fi definite aceste cercuri concentrice. Pentru Ro România, momentul este crucial.